VoRbE

Suflet intreg

2012-01-21T01:38:00.005+02:00

Nu am putut niciodata sa inteleg cum poate o fiinta omeneasca sa indure, sa cuprinda toate incercarile vietii fara ca sufletul sa se sparga in "milioane" de cioburi.
Toate vin si lovesc succesiv (uneori) ca un val cu multe replici. Simti cu taie, crapa, rup, nimicesc sau calca in picioare ultima picatura de sensibilitate si de umanitate pe care o mai ai. Ca un pumnal infipt, dar fara urme vizibile, fara sange curgand, nimicniciile nu iarta nimic.
Mananca pe interior fara discernamant afectand motorul vietii noastre - sufletul. Gripeaza orice, devansand orice incercare de salvare.
Sunt ca un dusman care stie toate miscarile. Ataca intr-un mod organizat ("o nenorocire nu vine niciodata singura") si telul lor este nimicirea sufletului. Simti, in acel moment, cum totul se naruie. Ti ai dori chiar o durere fizica pe care, cu siguranta, ai fi suportat-o cu mult mai mult stoicism.
Cauti "pumnalul" care te incovoaie de durere. Vrei sa l scoti, sa incerci orice numai pentru a diminua durerea. Arsenalul e adus la vedere - lacrimi, suspine, plangere pe toate planurile.
Batalia e pierduta insa. Sufletul e singur in fata "uraganului" nimicitor si iti dai seama ca nu ai ce sa faci. Totul se acopera in negru, rupand orice posibilitate, orice punte de salvare. Abisul interior inghite tot si simti ca nu mai ai ce sa faci. Poti doar sa "astepti" sa vezi daca sufletul mai rezista, daca mai "palpita" la emotia cea buna.
In acel punct, inca o "bucata" din sufletul nostru se macereaza fara drept de apel. Se consuma total, intr-o combustie dureroasa, fara flama dar cu un impact incredibil. Fiecare intamplare/eveniment/durere consuma si consuma si consuma din ceea ce ar trebui sa fie "globul vietii" noastre - din sufletul nostru.
Din prima clipa in care incepem sa constientizam pana cand inchidem ochii, sufletul se tot consuma in chinuri si dureri (uneori) insuportabile. Nu avem ce face - poate doar un "strigat" de revolta si constatari pline de amaraciune.
Mai are rost atunci? Mai are sens sa ne purtam povara unui suflet (initial) intreg care se macereaza permanent, care pare a fi "perisabil"?
Nu pot raspunde... dar simt ca nu putem ceda. Poate nu e al nostru pentru totdeauna, ci ne este dat doar imprumut. Poate asta este rolul lui - sa se consume usor usor pana cand inchidem ochii de tot. Nu am de unde sa stiu.
Stiu insa ca timpul in care este intreg pare a fi extrem de scurt. Si ca nu se mai reface. Iar, uneori, bucata care se macereaza doare infinit! Toate parca intregesc tabloul nostru de fiinte imperfecte care nu au nici cea mai mica idee ce cauta aici, ce trebuie sa faca, ce sa simta sau cum sa accepte o soarta care pare de la inceput pecetluita!
Doamne-Ajuta!

Metamorfoza ciumpalacilor

2012-01-18T14:28:00.000+02:00

"Pai ce ba, daca sefu meu fura...io sa fiu mai prost si sa nu fur si io?". Cum intrebarea fusese adresata aproape tipat, am ridicat capul. Cu un pet de jumate' de bere in mana, descheiat la haina imbacsita si abia tinandu-se in microbuzul plin, tanarul de langa mine vorbea tare, "apasand" pe "io" si pe "fur" cu aceeasi sete cu care, la cate o pauza de zgaltait, tragea din sticla verzuie. Era mandru ca nu se lasase mai prejos si, fara frica, isi clama "puterea" continuand: "Pai daca fura Base, ce...Boc sa nu fure?". Totul urmat de hahaielile ragusite ale celor doi camarazi care dadeau din cap aprobator. Se vedea ca se simteau uniti dincolo de tovarasia de "serviciu" sau de amicitie. Se simteau legati de actiunea comuna a "furtului" si de placerea de a se lauda in fata "alorlalti". Nu se vedea nici o emotie pe fatele lor (pe care le studiam atent). Nu transpirau la gandul ca poate afla careva, nu respirau mai greu la gandul ca nu e bine ce fac, nu aveau nici o ezitare...Nu am avut timp sa mai adun si alte concluzii ca o alta discutie se initia in spatele meu.

"Ce, la 10 milioane aia poate sa aiba pretentii? Nu poti sa fumezi si tu o tigara ca vine si ti zice sa muncesti. Am mai plecat si io mai devreme...da ce **** mea daca mergeam si eu la o **** si nu ma astepta aia? cu ce sa o tin? cu 10 milioane de mi da astia? pai la nevasta ce sa mai duc?". Intorcandu-ma am observat cum vorbitorul (tanar si el) oferea toata aceasta tirada unui companion de scaun care abia mai tinea ochii deschisi si articula greu cate un "da..." pierdut. "Zi bre nea ***, aia fura milioane de ieuro si io sa traiesc cu 10 milioane? sa zica si ei: na ma luati si voi sau furati si voi ma...sa iau si eu sa ies cu **** ca-s tanar nu?". La fel, nu am detectat nici un pic de ezitare. Nici o problema morala nu umbrea toata aceasta demonstratie.

Inghesuiti si hurducaniti in masina veche, paream o masa amorfa dar din care, la cate un moment, mai emana cate un miros (si la propriu si la figura) imposibil de suportat si de catalogat. Era o lipsa de coloana vertebrala - nimeni nu indraznea, spre exemplu, sa l apostrofeze pe soferul care lua (a nu stiu cata oara) calatori mult peste capacitatea masinii. In acelasi timp, insa, nu ezitam sa ne unim in "cuget" atunci cand o fraza agramat-tipata rasarea dintr-un colt amintind de "valori" precum "furt, milioane, **de, Base, Boc". TOti hahaiau (mai tare sau mai incet) aproband cu vechea "bine le zice asta ma...". Nici o fata uimita, nici o expresie de mirare, nici o dezaprobare fatisa.

Intre timp, in fundal, la radio, tocsoisti dezbateau "marile proteste" din Bucuresti si din tara. Se vorbea de "spirit", "forta morala a poporului", de "limitele rabdarii". Si se tot amintea de cum a catalogat "robotul mecanic" din fruntea guvernului "protestatarii" din strada (vestitul "ciumpalaci").

Care spirit? Care moralitate? Care forta?

Oameni buni, suntem renumiti pentru faptul ca nu protestam. Suntem o mamaliga care ar vrea sa "explodeze" - vorba strainilor. Noi strigam "Jos Base" urmat de "ia seminteee mamaa" (vezi "manifestatia" de la Targoviste).

NU am urmat niciodata interesul comun. Nu am stiut sa trecem de "burta" noastra si sa ajutam si "burta" celorlalti. Ne-am dat cum a batut vantul - pornind din istorie (celebra 1944...)pana la revelionul in care presedintele arunca celebra sticla de sampanie (la aceeasi Piata Universitatii) in uralele "ciumpalacilor" care acum s-au "nevrozat".

"Manifestam" fiecare pentru ce ne doare - vrem butelii, nu vrem ROsia Montana, vrem pe Arafat, nu vrem Base, vrem salarii decente, nu vrem pe Udrea...si tot asa. De ce oare o fi incercat Ceausescu sa ne dea inca "x lei" la salariu? Pentru ca stia ca putem fi cumparati. Si mai e un lucru...

Din pacate, ultimii ani - datorita clasei politice si nu numai - zazania e cuvantul de ordine. Salariatii sunt suparati pe pensionari, ofiterii sunt suparati pe doctori, doctorii pe profesori, tinerii pe batrani si tot asa. Nu mai exista intelegere,nu mai exista respect, iar bunul-simt a fost "ucis" in chinuri groaznice.

Daca nu trecem printr-un proces de metamorfozare (morala) rapida, mi-e teama ca nu mai e decat o solutie. Am auzit-o deunazi si mi s-a parut prea drastica si inumana. Insa...dupa ultimele zile, incep sa cred ca spre acolo ne indreptam. Cred ca stiti si dumneavoastra care....

Si o MUZA...

2011-12-28T10:39:00.000+02:00

In fata unei situatii aparent fara iesire, de multe ori, ne blocam asteptand acel "ceva" care sa ne inspire sa iesim din impas. Ce ar putea fi acel ceva? O idee? Un cuvant de sustinere din partea unei persoane apropiate?
E greu sa generalizez si sa gasesc un singur "declansator" care sa fie de folos in orice situatie si pentru oricare dintre noi.

Totusi, senzatia mea (din ce in ce mai puternica) este ca ne trebuie ceva sa ne "mane in lupta". Ne trebuie ceva sa determine sa trecem dincolo de zona de confort, sa rupem orice bariera (fizica sau mentala) astfel incat sa ajungem in punctul in care ne dorim. Eu cred ca ne trebuie, de fapt, o MUZA.

Stiu, muza este (de cele mai multe ori) legata de procesul de creatie artistica. Poezie, sculptura, muzica etc - pentru toate suntem de acord ca a "existat" o muza care a inspirat autorul. De multe ori, in biografii, regasim chiar o descriere a acestei muze - o iubita, o imagine, o idee etc.

Nu cumva, in viata de zi cu zi, de fapt, MUZA este cea care ne lipseste? Poate ea exista, insa nu o constientizam intotdeauna.

Pentru o mama, copilul este muza ei care o ajuta sa invinga in orice situatie. Pentru soti, partenerul de viata este oaza de liniste si inspiratie. Pentru un chimist, reactiile din natura pot constitui muze foarte puternice. Pentru un pasionat de masini, ultimul model de Ferrari reprezinta "fata morgana" care il stimuleaza in toate. Si tot asa...

Avem nevoie de aceasta MUZA. Avem nevoie ca ea sa existe la (aproape) fiecare pas, fiecare actiune pe care o intreprindem. AVem nevoie de ea in dragoste, in ura, in creatie, in lupta. Mai mult, este bine sa o cautam, sa o identificam, sa o avem mereu in vedere.

Nu este suficienta, dar tind sa cred ca este absolut necesara. Viata are numeroase cotituri, dar daca reusim MUZA corecta in fiecare situatie, avem sanse mari de izbanda!

Imaginarium

2011-12-13T11:20:00.001+02:00

Traditional, de sarbatori, apare o stare de euforie. Sentimentele rele ingheata si beatitudinea predomina. Ne aducem aminte de semenii nostri - donam, cumparam si daruim cu speranta ca ne rascuparam ignoranta manifestata in timpul anului. Promitem ca gata! "buretele" Revelionului va sterge problemele si anul "ce v-a sa vie" nu ne va mai prinde nepregatiti. Vom fi buni, deschisi, sensibili. Vom fi (gata! de la ANUL) CRESTINI!

Va asteptati, probabil, in nota obisnuita sa critic si sa disec toata aceasta atitudine (mai mult sau mai putin) fariseica. Sa nu fiu de acord cu schimbarea aceasta mecanica de atitudine. Cade un fulg (mai nou un strop de ploaie), vine decembrie si puf! dintr-o data negrul devine alb. Hotii nu mai fura, escrocii nu mai pacalesc, samaritenii predomina si toti ne bucuram ca niste "copii mari" (cliseul lunii decembrie probabil) la luminite si globuri. Probabil ca nu e asa usor. Stim cu totii zicala cu lupul si naravul.

Dar, in ciuda asteptarilor negative, dati-mi voie sa am o alta parere. Eu cred ca avem nevoie de toata aceasta perioada. Ca trebuie sa ne "schimbam" macar pentru cateva saptamani. Sa dam impresia unei lumi utopice, fara greseala - un IMAGINARIUM (daca mi permiteti o mica licenta).

In momentul in care suntem in situatii grele, mintea incearca sa ne ajute evadand. Ne spunem ca va fi mai bine. Chiar ne imaginam cum vom fi dupa ce perioada grea va trece. Nu schimbam (aproape sigur) situatia momentului dar mai eliminam din bagajul nedorit al suferintei.
Imbunatatim situatia mondiala daruind 10 lei unui batran? Nu prea cred. Principiul "picaturii intr-un ocean" se aplica perfect. Dar noi nu asa gandim in acel moment. Ne imaginam ca gestul nostru a contat si ca nivelul de bine din lume a mai "saltat" macar cu un milimetru. In acel moment, gandul nostru ne duce in IMAGINARIUM vindecand putin din uscaciunea unui suflet mereu sub presiunea unei rautati permanente(putem spune chiar) mondiale.

De fapt, toata aceasta perioada a "Sarbatorilor" incearca sa recreeze an de an IMAGINARIUMUL de care avem nevoie pentru a nu ne prabusi sub povara greutatilor. Fara a rezolva "seceta" in totalitate niciodata, globurile, luminitele, bradul, Mos Craciun - toate sculpteaza in mumia de gips negru care se tot reface in interiorul nostru de a lungul fiecarui an. Sarbatorile Sfinte de Craciun si de Pasti nu lasa ca tot acest chip al raului sa capete ochi si forta si devina puternic.

Efectul balsamic al IMAGINARIUM-ului are (inca) o aroma suficient de puternica pentru a baricada drumul spre ingroparea totala a sufletului uman. Formata din mirosul cozonacilor, sunetul clopoteilor, lumina beculetelor, ascutimea acelor de brad, "aroma" are grija de noi an de an, incepand cu luna Decembrie (luna IMAGINARIUM-ului).

Sa dea Domnul sa ramana asa mereu!

Incredibila innamorata

2011-11-22T11:34:00.000+02:00

Totul ar trebui sa fie alb.

Ne dorim sa nu mai vorbim de negru, de sumbru si urat. Nu vrem nici macar gri-ul indecis si fara orizont. Vrem (eu asa cred) ALBUL. In orice situatie, pe orice plan, "albul" si ce simbolizeaza e (sau ar trebui) sa fie tinta noastra.Si atunci...

In momentul in care vedem stoluri de "pasari" negre din jur, cautam totusi "porumbita". Printre atatea voci false si mieroase, prefacute si fara sens, cautam "penajul" alb curat si "trilul" adevarat. Vrem "cantecul" care sa ne bucure sufletul nu sa l invenineze. Vrem farmecul unei "porumbite" adevarate care sa poata sa acopere croncanitul imbecil si nesimtit al "suratelor" negre din jur.

In momentul in care identificam "porumbita" (sau credem ca am gasit-o), totul incepe sa capete sens. Puterile cresc, "albul" capata curaj. Apar situatii negre, dar le depasim pentru ca suntem convinsi ca ... totul trebuie sa fie alb. Incantati de "trilul" ei, incepem un vis frumos. Parca notele dulci pe care le auzim in tet-a-tet-ul cu "porumbita" sunt numai pentru noi. Au tonalitatea protectoare si inaltatoare pe care numai de la "porumbita innamorata" le putem auzi si simti. Nimic nu mai conteaza, albul e la putere! Dar..

Din pacate, de multe ori, notele sunt false. Octavele luate prea sus si prea repede se razbuna. "Albul" simtit incepe sa paleasca. Ne dam seama ca trilurile susurate in ureche cu atata aplomb nu mai sunt "exclusive". Cantecul se indreapta si spre alte urechi deja ciulite. Cantecul spre noi e din ce in ce mai infundat si mai fals, cu deviatii nedorite. "Porumbita" e deja extenuata dupa eforturile depuse pentru a cuceri alte "simturi" si alte "urechi". E plictisita ca nu se poate concentra pe noua directie si cauta motive sa nu mai cante la vechiul "auditoriu".

In acel moment, penajul ei se degradeaza... Incearca sa se scuture, sa scape din "stransoarea" pe care, cu putin timp in urma, si o dorise atat de mult. Se zbate, canta fals ba chiar...incepe sa croncane. Refuza sa recunoasca ca "trilul" nu a fost exclusiv si cauta evadari false. Motivatii de colivie prea larga sau de asumari triviale iau locul "trilului" cristalin de pana atunci.

In final ajunge sa recunoasca motivul "falsitudinii" simfonice. Si atunci, brusc, penajul se transforma. Cade albul pe care l-am cautat cu indarjire. Isi face loc vestitul "negru" iar "porumbita" isi reia locul ei corect de croncanitoare mieroasa si fara scrupule. Isi pierde aura ei speciala si reintra in stolul pe care speram sa l indepartam cu ajutorul ei.

Si atunci, albul a mai pierdut o batalie. Negrul si a luat iar (pentru a nu stiu cata oara) nasul la purtare, mandru ca a pacalit inca un "vanator". Concluzia e foarte trista: - Incredibila innamorata s-a dovedit, de fapt, o simpla...cioara vopsita.

URA sau Butoanele drogatilor

2011-10-31T14:02:00.001+02:00

"Sa curga sangele..."

De-a lungul timpului, le-am avut pe toate - ura pentru vecini, ura pentru regim, ura inter-etnica, ura pentru bogati, ura pentru rusi si, apoi, pentru americani s.a.m.d. Era inevitabil sa nu ajungem la ura pentru semenul de langa noi!

Nu mai conteaza natia, culoarea sau varsta. Ne uram visceral si fara nici o clipa de ragaz. Folosim orice prilej pentru a uri si pentru striga/demonstra acest lucru.

Dam cu pumnul ca nu ne place sapca vecinului. Lovim la tampla in strigatele plina de ura ale unui intreg stadion.

Fie calcam in picioare semenul si racnim victoriosi deasupra prazii, fie, sub obladuirea "haitei" lovim miseleste si incercam sa disparem. Important e sa manifestam URA.

Nu mai conteaza ca ne vad copii, prietenele, sotiile. Nu dam doi lei pe faptul ca putem rani (indirect) o intreaga familie. NIMIC nu mai conteaza exceptand URA.

Ma intreb ce o simti omul ala care da cu pumnul, fierul, ranga, cutitul in momentul ala?
Probabil adrenalina ajunge la un maxim, totul este negru in fata ochilor, iar humanoidul se transforma in primata. In acel moment, "omul" acela devine veriga cea mai slaba si mai inutila a lantului trofic. Vrea sa distruga, sa rupa, sa ELIMINE. Si nu se opreste pana nu isi satisface URA, pana nu "curge sangele".

Ce sport? Ce competitie? Ce respect? Ce fair-play? Nimic nu conteaza in afara "luptei", in afara URII.

Se programeaza batai pe sinele tramvaiului, se pregatesc adevarate batalii cu jandarmii. Tinta comuna este clara: distrugerea la propriu a (unui) adversar. Care? Nu mai conteaza. Trebuie doar sa miste si sa fie vertebrat (uman!!).

Mi-e teama!

Nu ca nu mai avem nici o sansa sau ca ne indreptam inspre (si mai) rau. Mi-e teama ca nu vom mai gasi unde sa traim (nu sa vietuim)!
Mi-e teama ca nu vom mai gasi ratiune ci doar ura. Pe strazi, in case, in scoli, pe stadioane - vom regasi doar instinctul primar alimentat de URA viscerala care ne acopera incet incet pe toti. Vom deveni primate care cauta jugulara celuilalt, bucurandu-se la mirosul sangelui proaspat si aburind.

Si atunci...chiar nu va mai fi nimic de facut!

"Nu depinde de noi"

2011-10-26T15:26:00.000+03:00

Am trecut iar printr-o "incercare" pe care nu aveam cum sa nu o relatez.
Aflandu-ma deunazi intr-un service al unei firme de IT, am solicitat un termen de rezolvare al problemei pentru care ma aflam acolo.
Pe nerasuflate, fara macar sa se uite la mine, tantica de acolo a replicat - "NU DEPINDE DE NOI".
Insistent cum (probabil) ma stiti, am fortat putin intreband ce as putea face sa grabesc putin lucrurile.
Raspunsul a fost acelasi "NU DEPINDE DE NOI". De data aceasta, in "NOI" ma includea, conspirativ, si pe mine. Din nou, raspunsul a fost dat direct, simplu, dintr-o "izbitura" si cu aerul unei "veterane" obisnuite cu asemenea "lupte".
NU DEPINDE DE NOI!
Mi-am dat seama ca, in fapt, permanent, "nu depinde domn'le de noi". De la vladica la opinca, de la simplul functionar la primul om in stat, de la tanar la batran - toti ne credem la "mana altora".
Nu merge economia? Pai na, nu zise seful statului ca Ieuropa e de vina? Ca noi platim din cauza lor? Daca ei ar merge bine si noi am merge bine. Deci, depindem de ei.
E criza? Pai nu sunt aia de conduc lumea care au decis asa? Nu DEPINDEM noi de ei sau de deciziile lor?
Nu avem crestere economica? Pai depindem de banii "capsunarilor" care, la randul lor, depind de economia tarilor in care se afla..

Noi suntem cei care ne retragem permanent. Suntem cei care parjoleam campiile si otraveam fantanile. Ne ascundeam in padure si asteptam ajutorul aliatilor (va suna cunoscut?). Cu alte cuvinte, depindeam de altii sa ne salvam.

Benzina/motorina scumpe? Nu depinde de noi, depinde de guvernantii care au dat pe nimic totul. Dar stai ca nu de astia actuali. Depinde de aia dinainte. Dar, de fapt, nici de aia ci depinde de pretul barilului de petrol. Ba nu, depinde de cursul de schimb...ba nu...

Important este ca NU DEPINDE DE NOI. Ne-am gasit (din nou) refugiul perfect.

Oameni buni, ba DEPINDE DE NOI!

Nu sunt Miss Universe sa ma gandesc la pacea in lume si la incalzirea globala. Dar toate lucrurile zilnice (mai) mici sau mai mari depind de noi. Noi alegem daca ne implicam, daca modificam, daca vrem sa facem ceva. Pasivitatea si acceptarea sortii nu trebuie sa mai existe. Celebra "lene" romaneasca, modul de a lasa in grija altora totul si de a depinde de ei nu mai este o optiune nici in afaceri, nici in viata, niciunde!

Am depins de "Catavencu" cu scrisorica, am depins de "venirea americanilor", am depins de "capsuni" etc. Nu ne ajunge sa tot depindem? Mai ales ca nu prea a iesit bine niciodata. Catavencu a fost ales, americanii nu au mai venit (si stim bine cine ne-a "calcat"), iar "capsunile" sunt culese de congolezi mai nou!

Hai sa mai punem si noi umarul! Hai sa mai reducem pasivitatea (ca de eliminat...nu mi fac iluzii).

HAI SA MAI DEPINDA SI DE NOI!!!

"Doctorul copiilor" - dr. Alexandru Pesamosca - s-a stins!

2011-09-01T13:54:00.000+03:00

Si in viata mea a avut un rol important. M-a ajutat cand eram copil!

Dumnezeu sa-l ierte!

Rationalizarea iubirii

2011-07-08T12:51:00.000+03:00

In vartejul continuu al luptei pentru supravietuire (nu numai economica dar mai ales umana), nu pot sa nu remarc o realitate trista - involutia sentimentelor umane.
Trecem treptat (daca nu deja suntem acolo) de la "Pe aripile vantului" la "Sex si coruptie", eliminam vise si emotii trecand totul intr-un model economico-rational.
Dai tu, dau si eu. Nu care cumva sa depasesc poate si cu o picatura "contributia" ta. Ce am castigat eu din "chestia" asta? Ce sentimente...lasa ca "alea" trec - castigul concret, palpabil si sec!
Fiecare pas e calculat ca intr-un joc de sah dur - daca eu "mut" asa, el(ea) are urmatoarele posibilitati: x, y, z. Trebuie sa fim cu un pas inaintea celuilalt si, mai ales, trebuie "SA CASTIGAM".
Ce? Nu mai conteaza...important e sa l vedem pe celalalt cum se incovoiaza sub tristete, amaraciune. Sa observam triumfatori ca se sufoca si ca nu mai stie pe ce lume e.
In acel moment, sub betia unei "victorii" alienabile, fie dam lovitura de gratie (bine i-am facut!), fie, cu o superioritate imbecila, simulam mila si compasiunea (ca in bancul acela de prost gust - Un om isi ia la bataie jumatatea care, oripilata, incepe sa tipe - "Sariti, ma omoara"! Replica agresorului vine senin - "Hai ma ca am glumit si eu cu tine!").
"Sentiment inalt? Uitare de sine? Dor? Dorinta apriga si naucitoare?..." - vorbe in cartile din biblioteca. Calculele de tip economic sunt cele mai importante. Uniunea (certificata sau nu) este pusa sub semnul (ptiu) socotelilor. Colecta e in floare si guverneaza orice urma de sentiment. Cui nu i place sa stea deoparte. Lumea e rea si dura, domn'le, eu trebuie sa asigur VIITORUL!
Care viitor? Cum care? Ala economic cu multe conturi si bani si case! Pai si sentimentele???
Lasa ca vede el. Nu stiti, dragostea trece prin stomac.

Si in acel punct, totul se solidifica, devine dur ca de piatra. Lovita in plin, iubirea se ascunde intr-un colt. Este pusa dupa gratii si pazita bine de elemente precum avaritie, frustrare, rautate, prostie! Un sir intreg de complexe mascate sub mantia aparent binevoitoare a protectiei indragostitului(indragostitei) (eh..lasa ca nu mai e obiectiv(a)...e orbit(a) de dragoste) se revarsa urat mirositor. Acopera orice posibila razvratire, orice lacrima, orice oftat. Totul se innegreste si albul (ca al unei rochii de mireasa) devine cenusiu si urat (spre bucuria triumfatoarea a detractorilor). Mandri de isprava lor, contabilizeaza inca un inec in mlastina urata in care ei isi traiesc viata. Sloganul "Daca eu nu sunt/nu am fost fericit(a), nu voi lasa nici pe altii" troneaza la loc de cinste in haznaua pe care astfel de fiinte imposibile o populeaza si care vor sa ingroape orice posibila urma de "ALB".

Din pacate, totul in jur ajuta. Alienarea relatiilor umane - sub masca pretentioasa a "socializarii online", superficialitatea crasa - "datorata" gresit vitezei unei ere tehnologice si, nu in ultimul rand, diluarea incredibila a sentimentului de iubire (de Dumnezeu, a aproapelui etc) ajuta enorm la raspandirea toxicitatii si miasmelor otravitoare pe care "ne-oamenii" le emana din lumea lor mica si rece.

Mai avem o sansa? Sigur ca da! Niciodata nu se va pierde acea sansa. Important e sa nu renuntam si, mai ales, sa nu lasam incarcerat sentimentul de iubire! Pe baza lui se poate cladi tot ce e frumos si el poate apara in orice situatie. Chiar si cand unii vor sa-l siluiasca tratand totul ca la piata si aruncand propriile frustrari orbiti de gelozie!!!

Chiar mi-a placut!!

2011-07-07T22:32:00.000+03:00

"(...)Suntem nevoiti sa va returnam declaratia fiscala cu rugamintea sa o
revedeti si sa faceti corecturile necesare, deoarece nu putem accepta
raspunsul dvs. de la rubrica "Persoane Aflate în Întreținere" unde ati trecut Guvernul, Parlamentul, functionarii administratiei locale, judetene si de stat precum
si cateva milioane de tigani".

"Doar" un moment...

2011-04-18T14:10:00.001+03:00

M-am tot ferit sa scriu ceva despre piesele de teatru pe care (cu mandrie) le-am vazut pana acum. Nu am vrut sa dau sfaturi sau sa influentez in vreun fel cititorul si...poate viitorul spectator. In plus, nici nu aveam ce sa transmit neaparat. Sunt oameni de teatru care scriu mult mai bine si mai clar. Eu nu am nici o pretentie in acest domeniu.
Totusi, cand experimentezi ceva deosebit (poate chiar incredibil) parca e pacat sa nu transmiti.
Sambata seara am fost la "Egoistul", piesa in care Maestrul Beligan lumineaza tot. Am ras, am vociferat, am aplaudat si m-am bucurat de o comedioara (destul de) inteligenta. Replici pline de haz, muscatoare dar actuale, comic de situatie, vestimentatie si decor interesant - ce mai, piesa le-a avut pe toate. O sambata seara mai mult decat relaxanta si multumitoare. Dar...
La sfarsit, dupa aproape 2 ore de ras cu gura pana la urechi, o lacrima nu se lasa dusa din coltul ochiului. Era momentul in care sala vibra de aplauze la adresa maestrului Beligan. Era momentul cand un om la care poate doar mainile si mersul greu tradeaza varsta, isi simtea apreciata iarasi munca. Cu ochii stralucind, ducea usor mana la inima multumind tuturor.
Nu am fost tradat de "vesnicele" sentimente morbide - "offf se duce si el". Nu am fost impuns (sau poate foarte putin) de "acele" neincrederii in generatia "care vine din urma" (de parca ar putea sa vina si din fata....!). Am avut doar un moment...incredibil!
Am simtit ca ii aplaud pe Beligan, pe Dinica, pe Moraru, pe Caragiu, pe Dem Radulescu, pe Jean Constantin, pe Stela, pe Arsinel... As fi vrut sa am vreo 30 de maini numai ale mele sa aplaud si cred ca tot putin si mi s-ar fi parut.
Arta in stare pura care mi-a poleit sufletul - de asta am beneficiat sambata. Nu piesa a fost "intriga". Poate nici macar rolul in sine. Interpretarea si trairea scenica a declansat ceva ce foarte rar (poate inca o data sau de 2 ori) am mai simtit.
Citeam cu destul de mult timp in urma despre catharsis. Cum, ce, cand, de ce - si parca, neincrezator sau inciudat, tot exploram diferite momente sa vad daca ajunsesem si eu (vreodata) acolo.
Imi asum riscul si afirm cu toata taria ca aseara am fost "acolo". Nu sunt sectant, yogist, nu am plutit fizic, nu mi-am incolacit picioarele in jurul gatului si nici nu am murmurat "mmmmm".
Doar am simtit ca nu mai am aer si nici cuvinte. Si ca mi-e foarte greu sa mi opresc o lacrima de...bucurie. Nu eram trist - rasesem toata seara. Nu eram incercat de imaginea "doamnei cu coasa" pentru cineva anume. Era doar ceva greu de descris in cuvinte dar care ma provoca sa iau aer in piept din plin ca sa mi pot mentine suflul...normal. Te apasa, te covarsea, iti poleia sufletul. Ce sa mai...nu mai incerc descrierea sentimentului pentru ca pur si simplu nu are rost. Este "doar" un moment...unic!
Va invit sa mergeti la piesa si sa va bucurati si sa va hraniti spiritul (si nu e un indemn ayurverdic sau mai stiu eu cum). E doar un indemna al unui om mai bun dupa seara de sambata si dupa "Egoistul".

P.S. Multumesc Cristi de bilete.

Desconsidera tot!

2010-12-14T13:12:00.000+02:00

Ati observat cum, alaturi de nepasare, mai nou ne domina si un sentiment de desconsiderare pentru tot ceea ce inseamna societate si pentru ...semenii nostri?
Exemple (de zi cu zi, poate banale, dar relevante):

1. Parcare langa trotuar (la cutiile de chibrituri alias "apartamente"), loc pentru 2 masini (intre alte 2 masini). Primul care vine aseaza masina (dupa cateva manevre clare) in asa fel incat sa ramana mult spatiu in fata si mult in spate, insa insuficient pentru inca o masina (in oricare dintre parti). Scena se repeta 3 zile la rand (in acelasi loc) De ce? Ca asa vrea respectivul/respectiva!!

2. Coada la intrarea la metrou (la trecerea rotativa). 5 persoane asteapta sa le vina randul sa intre. Evident, apare o sasea care (cu mutra plictisita) trece pe langa toti cei 5 si valideaza cardul "luand fata" unui "nefericit" de la coada. La eventuale apostrofari, arunca o privire superioara (daca e "Pisi" isi da parul pe spate intr-un gest de sictir, daca e "Cocalar" e gata sa scuipe si ne aminteasca foclorul lui Creanga) si ne dovedeste, inca o data, ca ne desconsidera pe noi...astia!

3. Coada (normal) la bariera (trecere peste calea ferata). Coadaa??Ei as! Pentru persoana (individul/individa) din "high-class" (mereu grabita si agasata de "plebe") acest lucru nu e un inconvenient. Depaseste tot si, intr-o desconsiderare totala (vecina cu nesimtirea), sare in fata primului si trece repede imediat cum bariera se ridica.

4. Sa nu uitam de "hominus celularis" - adicatelea omul care "tipa" in telefon. Ca vorbeste de ce rufe a spalat aseara sau ce mult a mai vomitat cand a uitat numaru' paharelor consumate, acest "hominus" desconsidera pana si gandurile pe care ai vrea sa le ai cand esti obligat sa imparti acelasi habitat cu el/ea. Urla, gesticuleaza, face smechereste cu ochiu catre cei care nu stiu cum sa si acopere urechile (oripilate). Pai ce...smecheria lui?

5. Beizadele (fii de senatori, deputati, oameni de afaceri imbogatiti dupa revolutie sau inainte) - toti sunt campioni la a "desconsidera" aproapele. Se iau in considerare doar intre ei acolo (de parca ar fi o casta aparte, o rasa superioara) si (scuzati!) "flegmeaza" (in diferite moduri) pe toti ceilalti (ii calca cu masina, ii bat, ii saracesc si, evident, le rad in nas!!).

6 ETC. ETC. (lista poate continua mult si bine!!)

Nu ne dam seama la ce degradare a relatiei umane s-a putut ajunge. La ce lupta de gherila ducem intre noi doar pentru a fi siguri ca "moare si capra vecinului"! Ne desconsideram intre noi, respingem orice urma de umanitate si celebram orice "zdrobire" a adversarului, cautandu-ne urmatoarea "victima".

Am depasit nesimtirea si nepasarea clasica si am ajuns sa ne desconsideram ca oameni! Pestera ne mai trebuie...!

Ramas bun, Adrian Paunescu!

2010-11-05T14:04:00.002+02:00

Pentru marele POET Adrian Paunescu - ramas bun!

Doar un zambet...as mai vrea!

2010-10-21T17:36:00.000+03:00

Incrancenarea e la ordinea zilei. Toti suntem grabiti, nervosi si intr-o continua "alergatura". Ne programam timpul (zicem noi) dar intr-un mod haotic (daca pot spune asa ceva). Intotdeauna ne ramane ceva de facut - si culmea - ceva important. Ne plangem de cele 24 de ore ca fiind insuficiente dar ne pierdem timpul in detalii inutile.
La sfarsitul zilei, nu mai vrem nimic ci doar somnul "izbavitor"!

Nu zambim! Nu ne bucuram! Nu ne "mai radem"! (vorba lui "Cel mai iubit dintre pamanteni").

SUPARARE!TRISTETE!GRABA!APASARE!RAUTATE!

Totusi, in metrou (vesnicul metrou na!), am reusit sa vad "o raza de speranta" - un ZAMBET (frumos)!

Stiu - e putin si pare banal! Dar pentru mine nu a fost! ZAMBETUL a fost speranta! Si ramane certitudinea ca am putea sa fim mai buni!

Doar un zambet...as mai vrea!

Ultima stenograma a papusarilor catre marionete

2010-10-18T14:09:00.000+03:00

"Gandul" (www.gandul.info) publica astazi stenogramele convorbirilor telefonice pe care Sorin Ovidiu Vantu le-a avut cu diferite "personalitati" (mai mult sau mai putin cunoscute).
Dialogurile sunt "suculente", abunda in injective si mizerii, oferind un spectacol definitoriu pentru ceea ce inseamna "ciocoii noi (care, de fapt, sunt tot cei vechi)". "Manarii", intoarceri "ca la Ploiesti", injuraturi fara perdea, indemnuri sexuale de om frustrat - nimic nu lipseste din convorbirile celui care oferea lectii de viata pe unde apuca si indemna la "ratiune si revolta".

Dincolo de aberatiile unui complexat (pe care nu am de ce sa le mai comentez), ceea ce ramane (ca mai totdeauna) este senzatia papusar-marioneta de care nu vom mai scapa nicioadata.

In articolele anterioare incercam sa opresc lamentarile si sa indemn la "revolta", la "revulutie". Acum imi dau seama ca am gresit - POPORUL nu vrea "revulutie"!
De ce sa rupi sforile, de ce sa lupti pentru tine cand te poti lasa ghidati de "tatucii" din umbra? Ei stiu cum trebuie sa te comporti, ce sa ceri si ce sa spui, cand sa dormi si cand sa plangi, cand sa suporti si cand sa ti "arati muschii"!

"Mi-am scos oştile regulate din cazărmi. poporul ăsta s-a tâmpit de-a dreptul, să-i degajăm prostimea" zice SOV ca un "adevarat" voievod. "O sa i trag pe toti in tepe" zice Basescu pupand sticla de sampanie si aruncand-o catre multimea care-l ovationeaza (tot ca pe un voievod).
Toti considera "masa de manevra" ca fiind ceva normal. Nici unul nu si pune problema vreunui "refuz!" din partea poporului.
Vrem sa schimbam presendintele - manevram poporu! Vrem sa dam o lectie lu' mogulu - ati ghicit! - ducem "boboru" la referendum si ii aratam noi lui.
Vrea poporu' ceva? Ne aliem toti in parlament si votam contra lor!
O data la 4 ani mai iesim, ii mai intoarcem, ii mai sucim, ii mai MANEVRAM si mai luam 4 ani de ciolan!
Iar BOBORU'?
Ei bine, poporu' se "sapa" singur. Se desconsidera singur, isi face singur viata mai grea, isi faureste singur proprii monstri - de la d-aia mici de sunt in stare sa te calce pe trecerea de pietoni pana la aia de conduc televiziuni si isi baga si isi scot in direct!
Boboru' hahaie, se scarpina intre dinti, scuipa pe orice urma de RESPECT si da in cap la oricine ar da semne ca a inceput sa constientizeze mizeria in care ne afundam voiniceste! Se lasa manevrat mai ceva ca Pinochio dar zbiara revoltat daca i se spune in fata ca "se vad sforile din spate"!
Injura pe "aia din Parlament", "pe Basescu, pe Geoana, pe Crin", pe toti "mama lor" - dar conchide speriat, cu mana la gura, - "altii nu e, lasa p'astia ca ii stim".
BOBORU' stie ca e o "marioneta" dar domne' e o marioneta "mandra in toate cele"!!. Si nu vrea el sa le arate la astia de trag sforile ce poate, ca daca le-ar arataaaa....ohooo! Fantani otravite si fugit in padure! Si ar vedea ei!

Fratilor, stenogramele publicate azi ar trebui introduse in manualele scolare - sunt "(FUND)AMENTUL" respectului romanesc din ultimii ani (si nu numai). Sunt definitorii pentru conditia a ceea ce am ajuns si din ce nu vrem sa iesim!

SORIN OVIDIU VÎNTU: Domnule preşedinte al României, sunt primul român care v-a spus astfel. V-aş ruga totuşi să mă notaţi în catastifele istoriei.

ESTI DEJA IN ISTORIE!!! (Din pacate)

"Nu aveti optiuni(le)!"

2010-10-01T10:27:00.002+03:00

"Nu aveti optiunile. Tre' sa mergeti la calculator sa le faceti (sic!)".
Cu siguranta unui om atotstiutor, tanti de la chioscul RATB mi-a intins inapoi cardul de abonament, indreptandu-se deja cu privirea spre urmatorul de la coada.
Pe scurt - am dorit sa mi reinnoiesc abonamentul la Metrou. Cu toata increderea, am mers la chioscul RATB si am cerut reinnoirea abonamentului. Acolo - surpriza! Abonamentul costa 27 RON si nu mai avea calatorii nelimitate. Cel cu calatorii nelimitate e 50 RON.
Resemnat, am acceptat cele 62 de calatorii si 27 RON la plata. Dar, problemele nu s-au terminat - "Aveti optiunile?". Eeeh, pentru ca nu trebuie sa va duceti dumneavoastra la un chiosc cu calculator.
"Pai si unde gasesc?"
"Pe aici pe aproape?"
"Normal!"
"Pai nu prea aveti...e unu la 3 statii de masina. dar nu stiu sigur daca poate si acolo. Dar cel mai sigur mergeti la piata Sudului."
M-am oprit apoi si la metrou (unde mi-am luat cartela) si am intrebat - "Abonamente reincarcati?". "La RATB - ce nu stiti?" mi s-a raspuns acru si fara chef de catre o alta tanti care conversa de zor la telefon "Am luat si gogosari...si castraveti...!!!" si care, vadit suparata, si-a rupt 5 secunde din convorbire sa mi raspunda.

NU AVEM OPTIUNI!!

Din pacate aici este problema. Nu avem optiuni in fata celor care vor bani (din nenumaratele taxe si dari pe care noi le platim) dar care nu am bunul simt sa ne trateze macar cu respect. Nu avem optiuni in fata celor care, satui de munca, mai "trag" un dansu' pinguinului in fata guvernului. Un guvern care, intre noi fie vorba, e dupa chipul si asemanarea "pinguinilor".
Nu avem optiuni in fata soferului de autobuz care iti inchide usa in nas si apoi opreste 5 m mai incolo sa si ia un prieten in fata. Nu avem optiuni in fata manipulantului de Metrou care replica "Nu-ti convine nu mai merge cu metrou" atunci cand ii reprosezi ca la ora de varf a venit la 10 minute si ca sta la taifas cu prietenii aflati pe peron.
Nu avem optiuni in fata unui presedinte si a unui guvern a caror SINGURA STRATEGIE e indatorarea tarii!!

NU AVEM OPTIUNI!!

Nu avem optiuni in fata unui presedinte care cere tinichigii si ospatari ca "de filosofi suntem satui". Nu avem optiuni in fata unui regim in care smecherii scapa basma curata orice ar face! Nu avem optiuni intr-o tara in care politistii se duc la manifestatie cu pistolul (ca asa "vrea muschii lor") in timp ce indivizi burtosii cu super masini coboara sa te bata ca ai indraznit sa treci pe trecerea de pietoni cand "venea ei cu viteza cu bemveu'".
Nu avem optiuni intr-o tara in care nu mai vorbim de disolutia autoritatii ci de batjocorirea ei in direct si la orice ora.

Nu mai avem optiuni intr-o tara cu marinar la putere, Mickey Mouse (si Spaga) in opozitie si cu o politica de budoar promovata de tanti cu "frunza" si cu tocurile asortate inundatiilor.Nu avem optiuni intr-o tara in care seful companiei (roman autentic) se comporta ca un expat pradator si te anunta ca la el nu conteaza cate stii tu ci cat poti indura! Iar daca nu iti place, poti pleca!!! Nu avem optiuni....nu avem!!!

Si atunci, ce e de facut?

Vorba Herthei Muller - "SA TE ENERVEZI!" Dar nu numai in sinea ta, ci sa izbucnesti. Si sa taxezi nesimtitii, imbecilii, prost-crescutii, dobitocii, incultii si cretinii care au transformat "democratia" intr-un cosmar. Sa "lovesti" (ironico-moral) toate aceste nulitati care, scapati de sub papuc, uita care le e locul si cat de mici sunt in nimicnicia lor.

Probabil ca asta e ultima solutie (inainte de a parasi definitiv) patria ta (deosebita) dar in care NU AI OPTIUNI!

Evidenta unui destin

2010-07-19T16:30:00.000+03:00

Am revenit (cu greu) pe blogul meu cu o intrebare (retorica): Exista altii care ne conduc si ne decid destinele?

Acum aproape o luna de zile, pe prima pagina a unui cotidian central, aparea o stire interesanta: pentru 4 zile, agenda oamenilor importanti din toata lumea (politicieni de top, oameni de afaceri importanti etc.) era blocata datorita unei intalniri (!) secrete.

Cat de secreta era intalnirea, nu pot eu sa ma pronunt in conditiile in care stirea era si in ziarele din Romania. Totusi, ideea in sine a unei intalniri de "nivel inalt" a oamenilor importanti din aceasta lume era ceea ce conta. Se zugravea chiar in interiorul articolului o imagine care varia de la "Cosa Nostra" la "Guvernul Mondial" si la "Agenturili straine". Nu comentez mai mult de atat articolul (il puteti gasi in Romania Libera - la cerere pot da si nr. editiei.

Ideea in sine "de intalnire" ramane intriganta si ma readuce la intrebarea de la inceput - Exista cineva care ne decide destinele (nu vorbim de zona religioasa) si care hotaraste "mersul lumii"?

Am tot auzit discutandu-se de diferite organizatii mai mult sau mai putin secrete (loja masonica....e un exemplu). Insa, singurul efect important pe care aceste discutii le-au avut a fost o crestere importanta a vanzarilor de carti dedicate acestor organizatii (care carti, intre noi fie vorba, nu ofera in marea lor majoritate un grad confortabil de credibilitate).

Nici o discutie clara, nici o argumentatie specifica, nici o conferinta/intalnire dedicata sau ceva asemanator. Franturi, informatii incomplete, multa literatura si fantezie alocata.

Poate acesta este si scopul - o imagine confuza sau, cel mult, difuza a intregii idei (povesti) in sine. O retorica de tip shakespearian - A fi sau a nu fi? - un guvern mondial, o casta conducatoare, o organizatie suprema a tot invaluit acest subiect!

Asa ca, mic si pitic pe blog, am ajuns sa ma intreb si eu - Suntem condusi din umbra si noi nu stim? Exista un guvern mondial?

Ramane de dezbatut!

S-a dus si nea Jean! Dumnezeu sa-l ierte!

2010-05-28T09:30:00.000+03:00

Un popor de pinguini!

2010-05-19T17:47:00.000+03:00

"Am o propunere: sa se procedeze cum a (sic!) facut francezii in martie 2006. A (sic!) declansat greva generala si a (sic!) paralizat totu". "Era mai bine pe vremea lui ceasca / Sa mor mor mor mor".

Sindicalistii au luat cu "asalt" Piata Victoriei. Manati de saracie, au iesit in strada si au cerut demisia guvernului si a presedintelui Basescu. Asa cum este normal in orice democratie, mitingul, manifestatia etc toate reprezinta instrumente prin care oamenii muncii isi pot exprima nemultumirile, problemele s.a. Nimic nou sub soare nu?

Dar, (evident) la noi, totul se opreste aici. Iesim in strada, tipam, urlam, facem misto, dam cu pietre dar continuam sa "ne facem ca muncim". Nici macar nu mai "muncim si nu gandim", asa cum strigau mandrii aceeasi oameni ai muncii in ani '90. Acum doar tipam si consumam. Nu producem, nu ne 'ntereseaza dom'le ca nu merge economia, e treaba lor. Nu conteaza ca aparatul bugetar e ineficient si nu se poate sustine. Nu ne 'ntereseaza ca ne calcam pe picioare in sediile administratiei financiare in timp ce plimbam 2 hartii de la etajul 1 la etajul 2 si spunem ca "nu mai putem de atata munca". Noi vrem sa schimbam guvernu si presedintele. De parca nu tot noi i-am ales.

Nimeni nu contesta dreptul la proteste. In Frantiia (dupa cum pomeneam mai sus), protestele au fost si mai violente. Dar, in acelasi timp, oamenii de acolo au cautat si alte solutii. Si-au luat doua slujbe, au redus cheltuielile absurde, au cautat sa ajute PROPRIA ECONOMIE si au luptat pentru un trai mai bun. Astazi, Franta este (alaturi de Germania) singura tara cu crestere economica REALA! De nemti nici nu mai vorbesc...

Noi? Niste pinguini! Transformam totu in dansu pinguinului! Noi luptam cu mici si cu bere si "distractie maximaaa". Luptam cu carucioarele din Supermarketuri (ca sunt pline) si apoi urlam ca nu avem bani!

Nu ne 'ntereseaza dom'le ca munca pe care noi o prestam este ineficienta. Pe noi ne 'ntereseaza sa ne plateasca INDIFERENT DE CONDITII. CUm? Sa ia de la aialalti, de la capitalistii aia ai dracu, corporatistii aia! Sa le mareasca cota unica sa i usuce cu impozite ca merita.

Ca ei e (sic!) aia pe care noi ii umilim cand vine (sic!) sa si plateasca impozite. Le aratam foarte idignati programu de pe usa - ADMINISTRATIA FINANCIARA SECTOR 4 PROGRAM L-V 8h30 - 13 si 15-16 (e pauza de masa 2h). Ce conteaza ca din banii pe care aia incearca sa ii dea (sa NI dea) vin banii nostri de salarii?

NOI ASA AM INVATAT ASA LUCRAM - INEFICIENT, IN SCARBA SI CU CAT MAI MULTA DESCONSIDERARE FATA DE PLATITOR/CONTRIBUABIL.

Si daca da ala cu cornite sa se ia cineva de noi...HUOOOOO HUOOOOO Hotilorrrr...AFARA CA NOI STIM DANSU PINGUINULUI SI ATI INCURCAT-O.

Asta stim sa facem - DANSU PINGUINULUI nu sa muncim si sa luptam ca toti sa o ducem mai bine.

Avem clasa politica pe care o meritam/ HOP HOP/
Si nu suntem in stare sa muncim corect / LA LA LA
Noi suntem pinguini ca doar aia stim/ HOP HOP/
Si muncim fara sa gandim/ OF OF OF

PENIBIL!!!

Marti treispe'

2010-04-13T16:36:00.000+03:00

Ptiu', drace! Scuipi de trei ori in san si parca tot simtii fiori reci pe sira spinarii cand spui "Marti treispe"!Astfel de coincidente readuc in discutie superstitiile si superstitiosii.
Daca pentru primele nu prea as vrea sa mai comentez (pisica neagra, sare varsata, marti treispe...), pentru cea de a doua categorie - musterii superstitiilor adicatelea superstitiosii - parca as face cateva precizari.

Cum m-am obisnuit sa clasific, impartind pe categorii, iata (cum altfel) si cateva categorii de superstitiosi:

1. Superstitiosul habotnic - nu mai iese din casa martea (ca sunt 3 ceasuri rele si nu stie cand anume...), nu mai trece pe sub, pe langa sau aproape de o scara, e in stare sa omoare toate pisicile (motani sau mate, negre sau cu pete), nu mai mananca sarat (ca sa nu verse sarea), nu se intoarce din drum (chiar daca a luat foc apartamentul) sau isi face zeci de cruci atunci cand o tiganca stirba mormaie ceva ce seamana a blestem (ca nu a primit nimic din cersit)

2. Superstitiosul viteaz - cauta pericolul si sfideaza superstitia. Alearga dupa pisici negre care sa-i taie calea, dau cu pachetu de sare de pamant sau topaie intentionat sub orice (posibila) scara. Clameaza ca ziua lui norocoasa este tocmai MARTI TREISPE (eventual la 12 noaptea) si nu ezita sa devina macabru (el serbeaza ziua lui norocoasa in...cimitir). L-am numit viteaz pentru ca este, in fapt, mai fricos decat superstitiosul de la pct.1. Trece pe sub scara dar se consoleaza zicand ca si altii fac la fel. Da cu sarea de pamant, dar tine degetele incrucisate ca sa nu conteze. Ba e in stare sa zica "piua" cand il ia frica dar nu recunoaste ca, de fapt, se teme enorm de superstitii

3. Superstitiosul prefacut - mizeaza pe superstitii ca sa profite, ca sa capete avantaje. El este cel care da vina pe cele 3 ore rele specifice zilei de marti in cazul in care are un esec (datorat propriei comoditati) - cele 3 ore care oricum dureaza pentru el de la6 dimineata la 12 noaptea . Tot el e cel care crede ca seful e suparat pe el pentru ca a scapat niste sare pe langa farfurie. Sau injura in gand o posibila pisica neagra in momentul in care, cu ochii la telefon, da cu masina intr-o groapa si face pana sau e gata gata sa te calce pe trecerea de pietoni.

Alte categorii? In acest moment, mi-e greu sa mai identific. Cred in superstitii? Probabil ca nu!

Interesant este faptul ca, macar pentru cateva clipe, cred eu, toti dintre noi ne-am incadrat (pe rand) in toate cele 3 categorii de mai sus. Am aruncat sare la spate, am dat cu bolovani dupa o pisica neagra si mai mai ca n-am mai iesit din metrou pentru ca trebuia sa trecem pe sub scara! Marti treispe'!

Detalii...amuzante

2010-03-31T15:29:00.000+03:00

Ieri, intr-un supermarket:

- Un barbat si o femeie la casa! Suna telefonul barbatului, acesta raspunde si ia o pozitie de drepti (uitand de toti ceilalti care asteptam la coada). Discuta foarte afectat cu interlocutorul telefonic si, la final, foarte mandru anunta (ridicand mult tonul) - "Sigur sefu ma ocup! Eu am rezolvat mereu..." si inchide. Se intoarce apoi spre (posibila) sotie si, revenind la pozitia anterioara (una extrem de sictirita), ii spune " iar ma suna bou ala, ce dracu tot o vrea dar...deh...e sef". Ea raspunde, afectuoasa "ai dreptate, draga, e un cretin. si nevasta-sa aia grasa si urata la fel. da-l dracu de bou! As zice eu mai multe dar...e saptamana mare (!)!"

- Toate acestea se intamplau in timp ce eram serviti de "Monica casiera" (dupa cum scria pe eticheta de pe halat).

Cum spuneam...detalii...amuzanto-interesante!

Amor in luna lui Martisor

2010-03-09T10:29:00.000+02:00

Aceasta este luna in care ne amintim cat de drag ne este genul feminim. Daruim martisoare si flori, pupam fetele si le oferim (inca o data) dragostea noastra.

LA MULTI ANI!

Scuipaciosu

2010-02-10T14:09:00.000+02:00

Daca se intampla ca subiectul acestui articol sa fie unul nu prea delicat, imi cer scuze. Dar e de actualitate!

Scuipaciosul este o specie foarte des intalnita in Romania. El este peste tot si se hraneste cu aerul celor din jur si cu propria vanitate ("ce smecher e eu!"). Scuipaciosii sunt impartiti pe 2 categorii (in functie de tipul de scuipat folosit):

1. Scuipaciosii directi - cei care, langa noi pe strada, nu isi pot obtine productia glandelor salivare in propria cavitate bucala si o expediaza scurt, printre dinti, pe jos.

2. Scuipaciosi indirecti - cei care "scuipa" folosind altceva decat saliva - invective, tipete, urlete, claxoane, pahare cu apa (vezi ziare, TV) etc.

Este adevarat, un scuipacios adevarat poate trece de la o categoria la alta foarte usor. In momentul in care epuizeaza arsenalul indirect (membrii de familie pe care sa-i atace, bateria masinii, apa din pahar etc) poate, simplu, trece la partea directa - (scuzati) flegma (intre ochi sau unde nimereste).

Din punct de vedere al categoriilor sociale, scuipaciosule este bine ancorat in mai toate categoriile. Avem:

a) scuipaciosu manelar - canta pe strada, in autobuz etc de parca ar fi singur (evident o melodie despre dusmani) si, asa intre pauzele dintre bis=uri, mai da un scuipat cu obida, intarind ceea ce "versurile" au sugerat (cat de suparat si de dusmanit e el)

b) scuipaciosu de cartier - e cel postat la fiecare scara de bloc si umbla, de obicei, in turma de scuipaciosi. El este cel care, cu mainile infipte pana la jumatatea falagenlor, in pantaloni, e atent la personajele de gen feminin (tanar) care intra si ies. Pentru fiecare dintre ele, isi mentioneaza prezenta cu un scuipat scurt, gen "macho". Mai mult, el repeta schema chiar si cand genul feminim nu e in preajma, tocmai pentru perfectionare.

c) scuipaciosu 'telectual - categorie pretentioasa care face parte din ambele categorii (folosind ambele tipuri de scuipat). Acest scuipacios foloseste arsenalul indirect cat poate, pentru ca, in final, daca nu reuseste sa invinga, sa si curete gatul si sa scuipe sanatos a dezaprobare. Este un scuipacios multi-meserie: intalnit si printre profesori si printre ziaristi si printre reporteri, prin mai toate meseriile!

d) scuipaciosu politic - aici cred ca nu trebuie sa mai exemplific. Singura mentiune: acest scuipacios se aduna in turme si scuipa (indirect) pe toti ceilalti din jurul lui. Scuipa fie prin mijloacele proprii (propriile afaceri oneroase etc.) fie prin mijlocul comun - adoptat cu ceilalti scuipaciosi politici (legi date la misto si altele).

Specia "scuipaciosilor" s-a inmultit teribil, mai ales dupa 1989. Daca in exterior (in zonele civilizate pe care le admiram), specia e pe cale de disparitie, la noi ea evolueaza continuu.
Si, inca un lucru: scuipaciosu e mandru de specia sa dar nu o recunoaste! Orice demascare a unui scuipacios, dar si orice incercare de a l scoate din turma, se soldeaza cu un razboi in toata regula. Toti ceilalti scuipaciosi (indiferent de categorie sociala - vezi mai sus) il vor apara chiar daca asta inseamna extra cantitate de scuipat si extra efort in a-l produce.

Pentru mai multe detalii despre SCUIPACIOS - uitati-va in jur! e imposibil sa-l ratati. Mai mult, il puteti studia in detaliu oriunde v-ati afla. Atentie: nu incercati sa l educati sau sa l extrageti din categoria lui de scuipacios. Riscati mult prea mult! Incercati doar sa nu va molipsiti! PTIUUUU Pier drace!

"Panseuri" de sfarsit de saptamana

2010-01-22T15:14:00.001+02:00

1. O Andreea Esca extrem de grava ne anunta la stirile PROTV ca, in judetul Constanta, ambulanta nu a reusit sa ajunga la 3 femei insarcinate. Acestea in varsta de...14 (!!), 18 (!!) si 22 (!!) au primit asistenta prin telefon si au reusit sa nasca fara probleme majore. Astept ziua cand mama si copilul o sa mearga la aceeasi scoala dar la clase diferite!

2. Tot la stiri (nu stiu ce m-a apucat) un reporter era pornit sa dea zapada cu o lopata de dimensiuni reduse. Ba chiar, la sfarsitul interventiei, ne "trimitea la plimbare" spunandu-ne ca el "are treaba". Sunt curios cat o lua pe ora ca l-as chema si la mine la bloc. Nu vezi in fiecare zi un reporter muncind cu adevarat (cel putin "blonzii" pe care ii vedem in fiecare seara la stiri predand "legaturi")!

3. Pe timpul comunismului se statea la cozi pentru orice. Si oamenii erau, din aceasta cauza, foarte suparati. Existau bancuri, blesteme, injuraturi - toate pe seama cozilor. Acum, in "cel mai mare mall" din Europa de Est, se sta la coada in liniste si cu o multumire de sine aproape deconcertanta. Oameni (femei, barbati) cu umerase de haine, tinute strans ca niste prazi de razboi, asteapta cuminti sa ramana fara bani. Sa fie oare nostalgia cozilor? Sau are si capitalismul cozile lui?

4. Pe cat de adormiti sunt oamenii la metrou dimineata pe atata de grabiti sunt seara la tramvai. Dimineata parca asisti la o procesiune - oamenii miscandu-se incet, fara vlaga, storsi si cu ochii jumatate inchisi. Parca te si astepti sa auzi daca nu un sforait, macar o incantatie specifica procesiunilor. Seara, totul se schimba. Risti sa fii calcat in picioare, daramat si aruncat cat colo de energia co-participantilor la trafic (ma refer la traficul de pieton si la cel din mijloacele de transport in comun). Toti alearga, se grabesc, se inghesuie in tramvai, autobuz etc. desi altul isi aproape gol isi asteapta randul sa intre in statie. De aici, pot deduce doua chestiuni: fie seful de la servici are o autoritate mult inferioara sefului de acasa (sot/sotie/iubit/iubita etc) fie remuneratia de acasa o depaseste net pe cea de la servici!

5. Salut o noua aparitie in blogosfera: http://baicoistories.wordpress.com/

Si pentru ca e sfarsit de saptamana, imi permit sa va ofer si o melodie draga mie.

Au trecut 20 de ani...

2009-12-18T12:05:00.001+02:00

Chiar daca nu stim - revolutie, lovitura de stat, combinatie.. - nu putem sa nu ne amintim si sa ne pomenim eroii.

Dumnezeu sa-i odihneasca!

Eu nu m-am tinut de nas...

2009-12-07T16:11:00.000+02:00

Si nici nu m-am dezinfectat. Pur si simplu nu am mers. La vot (ca de asta vorbim).
Nu e in regula. Nu mi-am exercitat optiunea mea garantata prin constitutie. Nu am luat parte la "exercitiul democratic". Si recunosc (foarte serios) - mi-e rusine ca nu am facut-o. Dar nu am putut.
Mirosul era prea mare (Andrei Plesu - "Ma tin de nas si votez cu ..."). Eu nu am rezistat acestui "damf". Nu am avut stomacul necesar. De ce?
Simplu - pentru ca stomacul e deja dat peste cap de vanghelioane, golden blitz-uri, patriciene si ...scuzati...vantiene sau SOV-uri daca vreti. De voiculesti, umbraresti, videni, vadimi, becalieni si alti. Si, pur si simplu, nu a mai rezistat. Stomacul (ca de el ziceam).
Nu m-a mai lasat sa merg sa pun stampila. M-a tinut acasa, m-a constrans sa nu mai iau parte la tot acest chin. Ca e un chin pentru noi nu pentru ei.
Pentru noi care nu am stiut sa luam "taurul de coarne" si sa eliminam toate aceste reziduri. Pentru noi, care la prima problema dam bir cu fugitii si care "parjolim terenuri si otravim fantani" in loc sa luptam. Pentru noi cei care ne tradam aliatii la primul miros de ciolan "mai bine facut" venit din tabara adversa. Un CHIN pentru NOI.
Suntem, probabil, masochisti. Ne place sa ne CHINUIM pentru ca in final sa ne tinem de nas pentru a nu inspira mirosul pe care tot noi l-am creat.
Pacat....de tara. Nu sunt mandru de mine ca n-am votat. Dimpotriva. Sunt foarte suparat pe mine ca nu am tras mai mult sa am ce sa votez. Ca nu am luptat mai mult sa am alternative viabile. Si poate asa ar trebui sa fim toti..si sa nu mai asteptam pomeni si .."sa vina americanii". Sa mai luptam si singuri!

"Parol ca te iubesc.."

2009-11-13T11:35:00.000+02:00

Nu obisnuiesc sa scriu lacrimogen (sau, cel putin, nu mi doresc). Dar acum, parca, simt nevoia sa nu las chiar fara o "lacrima scrisa" disparitia unui mare actor.
Am crescut cu "Nu trageti dom'Semaca sunt eu Lascarica....". L-am urat pentru rolul de "rau" din filme si m-am bucurat cand era invins. Stiu, stiu - filme comuniste gen Sergiu Nicolaescu...cu tovarasi si contra legionari. Stiu! Ei si?
Mie mi-au placut. Adunau in distributie cei mai buni actori ai nostri, actori care, chiar si pe scenarii puerile, puteau croseta, puteau pune o amprenta speciala, fermecand si atragand toate categoriile de public.
"B.D.", "Cu mainile curate", "Un comisar acuza" etc etc etc. sunt filme facute la comanda dar nu "de comanda"! T.Caragiu, D. Radulescu, G. Dinica, J. Constantin, N. Constantin, S. Papaiani si multi multi altii - va amintiti?

Nu sunt batran (sau cel putin nu cred). Dar nu pot sa nu am o stare nostalgica uitandu-ma din nou si din nou la aceste filme ale copilariei. Asa ca, imi voi incalca principiul si voi "varsa" o lacrima in scris. Cu prilejul trist al disparitie Maestrului Dinica, dar nu numai pentru el, ci pentru toti cei care ne-au parasit in ultima decada.

Si le voi multumi. Mi-au inveselit copilaria! Nu va voi uita.

S-a dus si Maestrul Dinica. Dumnezeu sa-l ierte!

2009-11-10T15:00:00.001+02:00

Asa ca de revenire..

2009-09-30T18:02:00.002+03:00

Dupa o vacanta binemeritata (zic eu), am revenit. Sper mai prolific si mai "vorbaret".

Si, ca pentru o revenire usoara, va ofer (prin amabilitatea trilulilu) 2 melodii pe care eu le apreciez foarte mult. (vezi mai jos)

Auditie si vizionare placuta!

Chris Cornell feat. Timbaland - Part of me

2009-09-30T18:02:00.001+03:00

Chris Cornell feat. Timbaland - Part of me
Vezi mai multe video din Muzica

Bryn Christopher-The Quest

2009-09-30T18:01:00.001+03:00

Bryn Christopher-The Quest
Vezi mai multe video din Muzica

Buzz me!

2009-09-04T14:09:00.000+03:00

Ce faci? :)
Nik. :) u?
Eu p aci. Cum nik? :P
Daaa. Nik :P. Ce nu intelegi???
Aha. Bine atunci.
Dap. :)
Te-ai gandit la mine? :)
Dap. Da'u?
Dap.
Mergi deseara in club? Partyy..
Nu stiu k sunt cam obo. Dar mai vedem..cu cine mergi?
Pai na..cu mai multi..
Aha
(..)
Si ce mai faci?
Uite una alta. u?
(..)
.................................
Simplu - convorbire pe "mess"! Yahoo, GTalk etc. "Imi dai ID-ul tau?". Un raspuns afirmativ si esti in lumea online - chatuiesti domne!
V-ati intrebat de ce messengerul e atat de popular?
Daaa..stiu stiu. E ieftin (trebuie doar conexiune la Internet), e foarte util cand esti plecat din tara sa zicem etc. Da, dar nu toti suntem plecati din tara. Ba chiar suntem la cateva strazi sau blocuri distanta.
In loc sa mergem (mai ales ca vremea buna nu mai tine mult) la un suc, la o plimbare si SA VORBIM DIRECT, vrem sa ne "cunoastem" intai pe mess - daca abia ne-am cunoscut si in realitate - sau pierdem timpul cu unu si cu altul aiurea (pe care ii stim demult). Si eu fac la fel.
Dar imi dau seama de un lucru: daca abia am cunoscut persoana respectiva in nici un caz nu o voi stii mai bine prin mess. Iar timpul pe care il pierd in fata mess-ului cu prietenii (excluzand, sa zicem, cei aflati la mare distanta) in loc sa ies cu ei la o bere, nu il voi mai recupera.
Mess-ul ascunde, ofera "curaj" - iti permiti sa zici multe ca apoi sa nu ti le mai asumi, inlocuieste ceea ce de multe ori ne lipseste in viata de zi cu zi - personalitate. Acolo devenim analisti, experti, sensibili, gelosi, indolenti, smecherosi si mai stiu eu cum. Daca ar fi sa incercam la fel si in public (pun pariu) nu ne-ar mai iesi la fel! Dimpotriva - curajosul de pe mess e de fapt un timorat, sensibilul de pe mess se dovedeste un nepasator, intelegatorul, prietenul cel mai bun devin un ignorant si tot asa. Mess-ul ascunde lasitatea, ignoranta.
E un mijloc de comunicare puternic, dar care incepe sa inlocuiasca un lucru care ne deosebeste de animale: limbajul articulat.

Nu mai suntem tristi suntem :(. Nu mai zambim ci :). Nu ne mai pupam ci trimitem :*. Si tot asa..

Ei si ce? Cine sunt eu sa critic? Mai ales ca si eu folosesc...
Asa este. Aveti dreptate.

Dar, stiti cum e, recunoasterea e primul pas in reabilitare. Si sper ca l-am facut...

Buzzzzzzzzz

60 de secunde

2009-08-30T20:24:00.003+03:00

Atat iti trebuie ca sa treci de la o stare la alta, de la bucurie la tristete, de la dragoste la ura. Atat iti trebuie sa ti dai seama ca prioritatile sunt gresite. Ca te legi de ceva si ramai acolo "agatat" mai ceva ca o planta. Nu poti trece mai departe, nu poti lupta cu (traditionalele) griji cotidiene. Nu mai poti face nimic. Ramai acolo si incerci sa gasesti o rezolvare. La ce? Nici tu nu stii. De ce? Greu de spus. Poate pentru ca simti ca e ceva ce nu e complet. Lipseste ceva.
Uiti ca de fapt viata continua. Ca o vorba veche spune " ce e scris in frunte ti-e pus". Ca indiferent de ce vrei tu nu e lumea ta. NU! E o lume in care daca ai fi doar tu si cel de langa tine - ar fi infinit complexa si sucita. Dar noi, oamenii suntem miliarde...
60 de secunde de suceala, imaginatie, analiza si neincredere. 60 de secunde de atac sau aparare, de iubire sau ura, de dorinta sau de plictiseala, de forta sau de slabiciune, de claritate sau de haos, de durere sau de placere....!60 de secunde hotaratoare in care poti fi fericit pe viata sau in care poti pierde tot. 60 de secunde de LINISTE dorita sau nedorita, de amor sau de critica.
60 de secunde pentru un articol pe un blog - un articol care sa nu spuna nimic..sau poate totul

DE CE 60?

Ca asa vreau eu! Macar 60 de secunde imi permit...sa bat campii sa ma supar si sa mi REVIN.

60 de secunde pe care nu mai vreau sa le irosesc nicicand. Incercati asta! Sa nu mai irositi nici macar 60 de secunde. O viata avem!!!

P.S. Sa nu uit - uita-ti-va bine in jur - sunt oameni care nu merita nici macar 60 de secunde din viata dumneavoastra dar sunt altii pe care e bine NICI 60 de secunde sa nu i lasi singur. Ca e posibil sa nu i mai recuperati. Spor!

Uman

2009-07-22T15:05:00.000+03:00

Am tot scris si am sters mesaje. Nu stiam cum sa ma exprim si m-a ajutat un prieten. Mi-a dat ideea salvatoare. Aaa...dar intai legat de ce anume (ca am uitat sa precizez subiectul).

De ce, noi oamenii, simtim atat de multe si "ne doare" sau "ne bucura" atat de tare un anumit lucru? De ce simtim nevoia sa complicam lucrurile doar pentru a vedea "CE SIMTIM"? Analizam, sintetizam, discutam, ne confruntam parerile reciproc pentru a clarifica "CE SIMTIM". De ce?

Ei - primul raspuns - ca suntem o fiinta evoluata si avem simtaminte si gandire. Aiurea! Suntem niste primate care ne ranim reciproc si nu stim sa ne bucuram de ce avem!

Ne batem joc de sentimente, ne credem "destepti", ne gandim "lasa ca ii arat eu" sau, dupa, "na ca i-am aratat, am fost inflexibil, na!". Luam decizii irationale (cica suntem fiinte rationale ?!?), nu putem sa ne mentinem starea de bine pe care ne-am creat-o, distrugem mediul (uman) inconjurator doar ca nu stiu ce nu ni s-a parut corect, nu stiu ce dubii am avut sau nu stiu ce nu ni s-a parut ca a facut celalalt.

Beneficiem de "darul" vorbirii si il folosim ca sa ne atacam reciproc, sa ne ranim si sa ne dam "tari si mari". Nu stim sa-l folosim corect decat dupa ce raul a fost produs. Nu stim decat sa analizam CORECT postum, sa ne dam seama ca vrem sa avem incredere in celalalt, sa ne fie confident decat dupa ce acesta s-a saturat de cat a incercat sa ne deschida sufletul. Stim sa vorbim..si ce? Daca pierdem momentul cand trebuie sa vorbim, degeaba stim.

Avem ratiune, avem gandire. Si atunci de ce avem proverbe precum "Da Doamne Romanului mintea de pe urma"? Pentru ca iarasi ratam momentul. RATAM, RATAM si iar RATAM! Si pe urma ne dam seama ca am ratat.

Gandim, analizam si ne dam seama - Doamne cum am putut sa ratez momentul, cum nu am spus nimic?!. Halal, Gandire! Halal, Ratiune!

Niste primate care actionam in impulsuri de moment - necugetate, izvorate din dorinta noastra de a ne distruge si de a distruge - asta suntem noi oamenii!

Spunem "te iubesc" si ne simtim extraordinar ca avem cel mai frumos sentiment din lume, ca suntem capabili sa-l avem. Si in loc sa=l protejam, ne aruncam in certuri inutile, in ambitii fara sens si in ULTIMATUMURI aiurea.

In loc sa-i spunem celui de langa noi cat de mult ne bucuram ca e cu noi, ca avem doar o viata si ca ne bucuram ca (macar o parte din ea) o petrecem impreuna, cautam sa avem noi avantaj in fata lui. Si nu numai in iubire, peste tot - cu prietenii, cu colegii etc. "Lasa ca ii arat eu..sa vada ca nu sunt fraier", de parca ar mai trebui sa demonstram asta. Suntem toti fraieri. Ne batem joc de ce avem si de multiplele daruri pe care le avem.

Nici cainii nu se distrug asa. Se imperecheaza, se joaca, incearca sa protejeze teritoriul de straini, dar pe ai lor nu ii distrug. Nu au "limbajul articulat!", "gandirea", "simtirea" dar nu au nici idiotenia caracteristica oamenilor.

Nu se gandesc, mai intai, cum sa "castige" lupta cu celalalt (iubit(a), prieten(a), coleg(a)) etc) si apoi cum sa se bucure de el(ea), de timpul petrecut impreuna, de viata.

Ne pierdem in "lupta" asta care e doar in mintea noastra, in GANDIREA noastra...Care gandire? Niste primate astea suntem.

TREZIREAAAAAAAAAAAA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Chris Rea - The Road To Hell

2009-07-21T17:12:00.001+03:00

Chris Rea - The Road To Hell
Asculta mai multe audio Vedete

"Ca cum e la nunta" (scuzati exprimarea)

2009-06-26T12:16:00.002+03:00

Desi, initial, parca nu voiam sa comentez, nu m-am putut abtine.
Pe scurt - fiica autoproclamatului rege al tiganilor (rromilor cum le-o zice) - Stanescu - isi marita "printesa". Nunta va fi (evident) una foarte luxoasa. Printre altele, vor fi 2 tone de bauturi fine, nu stiu cati "godaci" sacrificati etc. Deja pentru miri s-a comandat o limuzina luxoasa si mobila din Italia cu cristale Swarovski ca si cadou de nunta. Cheltuielile estimate - cam 1 milion de euro ca "e nunta de criza" dupa cum declara unchiul miresei. Dar si pe criza, mama "printesei" crede ca trebuie de toate "ca cum e la nunta". CHiar asa "ca cum"....ca doar toti ne dorim asta nu?
Nu cred ca este un parinte (de fata, de baiat) care sa nu si doreasca pentru copilul lui o nunta deosebita. In acelasi timp, posibilitatile sunt diferite de la buget la buget. Ceea ce este normal.
Ce nu este normal - cred eu - este ceea ce se intampla pe la nuntile acestor "personalitati" autoproclamate. Nu ma intereseaza pe mine cat cheltuie pe nunta. E treaba lor.
Ceea ce trebuie verificat este sursa acestor bani. O verificare a Ministerului de Finante arata ca, in familia "regelui" rrom, lucratori si platitori de impozit sunt foarte putini (undeva la 10% din "camarila regala"). Atunci de unde milionul pentru nunta?
Nu ne intereseaza pe noi - organu isi va face datoria si el ("regele") "e" smecher si "are". Ce ne "aia" pe noi?
Pai ne "aia" - ca in timp ce eu fac "jumate-jumate" cu statul din leafa pe care o primesc datorita impozitelor nenumarate, altii eludeaza legile si traiesc in lumea lor, ignorand autoritatile statului.
Desi pare desueta, imaginea cu omul care a primit 5 (cinci) ani de inchisoare ca a furat o gaina, devine comica in aceasta situatie.
Am primit o scrisoare de la Administratia Financiara in care eram anuntat ca sunt dator la stat 1 (unu) RON. Ca din calcul impozitului de anul trecut, a aparut o diferenta pe care eu o datorez. Si eram SOMAT sa o platesc in maximum 30 de zile, altfel se va declansa PROCEDURA legala in acest caz!
Am platit si am intrebat de ce am fost somat in acest fel. Raspunsul - ca asa e procedura. Un fel de "ca cum e la noi" nu?

Audiobookurie la tine in companie, ma corporatistule!

2009-06-02T14:15:00.002+03:00

Ma gandeam la subiectul "1 iunie" - subiect "atacat" din toate partile: politic, erotic, muzical etc. Parca nu merita sa "lovim" intr-o sarbatoare pe care toti o simtim si o avem indiferent de varsta. Dar (ca mereu e si un dar), ziua Copilului a coincis cu un eveniment petrecut undeva (nu spui unde...un loc important), un eveniment de promovare a "cartilor vorbite" (Audiobook) de la o editura foarte cunoscuta si apreciata.
Nu vreau sa vorbim despre utilitatea unei "carti vorbite" (a audiobook-ului), despre valoarea ei intrinseca, educativa etc. Ce as vrea sa prezint este evenimentul in sine (cu sarea si piperul lui).
Deci: audiobookurie (!) la tine in companie, pe data de 1 iunie, 2 ore (programate) - durata efectiva 1 ora si putin. Invitati - directorul sectiunii Audiobook (al editurii), actorul Valentin Uritescu, Mitos (de la Planeta Moldova) si M. Dobrovolski (care nu a mai ajuns).
Dupa o scurta introducere (din partea reprezentantului companiei), ia cuvantul directorul (reprezentantul) editurii. Subsemnatul a mai asistat la discursuri (pregatite sau "la liber") ale persoanei in discutie si va poate spune, cu mana pe inima, ca nu a fost discurs care sa nu aiba si 2, 3 sau mai multe gafe de proportii.
Si nu ma refer la gafe de limbaj (inerente in discursuri) sau in mici omisiuni. NU! Ma refer la gafe in toata puterea cuvantului. Jigniri inconstiente, aluzii ciudate la persoane care nici macar nu erau prezente, desconsiderare a audientei - sunt doar cateva dintre "ingredientele" cu care ne-a obisnuit doamna directoare in cauza.
Evenimentul de ieri nu a facut exceptie. In incercarea de a justifica un astfel de eveniment intr-o astfel de locatie cu un public aferent, doamna directoare a dorit sa explice un termen foarte folosit in ziua de azi - termenul de "corporatist".
Conotatiile acestui termen sunt variate: pot fi negative, pot fi neutre si (evident) pot defini si anumite conditii oarecum pozitive. Pentru doamna directoare, directia a fost clara - a etichetat si chiar a compatimit (ce ati ajuns...off!) avand chiar accese hilare de infierare a "corporatistilor" din sala.
Departe de mine gandul de a apara spiritul "corporatist". Am luptat contra a tot ce inseamna el pe parte negativa si am facut incercari sa accept ceea ce ar putea aduce bun.
Dar modul in care a fost prezentat la evenimentul de ieri si modul in care un personaj care nu prea isi are locul alaturi de atatea personalitati, l-a prezentat, nu a fost in regula. Noi (corporatistii) eram roboteii idioti carora li se prezenta o noua jucarie. Noi eram imbecilii care nu "stie" ce e aia o carte si de aia "na, ba", va dam noi "mura in gura".
Faptul ca eu ascult un audiobook se datoreaza, in principal, "vocilor" de succes care recita, interpreteaza sau doar citesc. Oricand (daca ar fi cazul) as alege cartea. Aceasta, repet, nu inseamna o desconsiderare a audiobook-ului. Dimpotriva.
Dar, sa etichetezi la modul "ca sa pricepeti si voi, na, va dam si cd-uri ca tot aveti masini (capitalisti nenorociti)" parca nu se face.
Si gafele din discursul doamnei au continuat. Pe langa cele obisnuite - Andrei Plesu era ba Plesu, ba domnul Plesu, ba Andrei Plesu; "domnul Liiceanu nu a mai venit la aceste intalniri pe care le-a considerat foarte importante pentru ca s-a plictisit" (!!) etc - au mai fost unele chiar jenante. L-a prezentat pe Mitos cu mult fast inainte maestrului Valentin Uritescu, pe care l-a mentionat la "si actorul Valentin....". Nu mai insist. Spun doar atat - nu e pacat ca a fost aleasa sa reprezinte o editura de calibru, e jenant ca mai este inca lasata sa o faca (dupa atatea "demonstratii").
Evenimentul a continuat - vorba lui Caragiu "petrecerea continua..." - cu "luarea de cuvant" a lui Mitos Micleusanu. "Luat ca din oala" (dupa propria marturisire), Mitos a incercat sa aiba o expunere coerenta si la obiect. Tocmai cand parea ca reuseste, a fost "tradat" de propria obisnuinta. "Au pus botul", "aia care i-am vazut" .....si tot asa.
Sunt prea "intepat" ca am totusi o anumita pretentie pentru un asa eveniment? Sunt convins ca sunt multi care vor sari si vor spune ca "ia uite domne si pe asta ce pretentios e..".
Pai daca tot sunt un corporatist robotel idiot, macar pretentii sa am nu?
Nu pot sa neg valoarea (care o fi ea) proiectului Planeta Moldova (forum, site etc.). Si nici nu vreau. Dar parca fondatorii inca nu au ajuns la stadiul de "personalitate" sau de "formatori de opinie" asa cum vor unii sa creada. Si nici nu cred ca vor ajunge.
Ultima parte a evenimentului - nu o sa va vina sa credeti - a salvat tot. Maestrul Uritescu a rezumat scurt (catre Mitos) - " Era una care canta Avem di tati...aaa tu esti? Ai valoare domne!" si a directionat frumos discutia " Haideti sa vorbim, sa le lasam dracu de audiobookuri, ca stiti voi ce sunt". Ba chiar a intrebat pe doamna directoare - "Noi am venit sa i convingem sa cumpere sau sa vorbim cu ei asa liber?".
Cand glumet, cand serios, cand filosof, cand actor, cand mucalit cand serios, maestrul Uritescu a reusit sa salveze un eveniment compromis de ceilalti amfitrioni (mult sub valoarea lui, evident).
Concluzia: multi neaveniti in multe zone. Salvarea ramane tot de la "vechii" maestrii, de la "vechile" personalitati. Ce ne facem insa cand (Doamne fereste!) acestia nu vor mai fi?
Vom ramane doar cu managerii gafeuri si cu "formatorii" autoinventanti (sau de cauciuc). Doamne fereste!

O fi greva maine? Doamne-ajuta? Tu ce stii?

2009-05-07T10:33:00.002+03:00

Evident ca afirmatia din titlu apartine unor adolescenti, liceeni cel mai probabil. Si tot evident este faptul ca ea (afirmatia) defineste o stare de fapt ("vorba" regizorului Stere Gulea) - profesorii fac greva, ba nu, ba da dar doar de avertisment, ba fac una generala, ba iata ca au semnat protocolul dar nu e unul final si tot asa.
Ne-am obisnuit (noi, romanii) sa fortam mana. Cum vedem ca ar putea fi ceva ce depinde de noi si afecteaza mult cursul vietii concetatenilor nostri, cum ne amintim de revendicari. Este cazul angajatilor de la metrou, este cazul medicilor de familie si mai nou, cazul profesorilor.
Nu am caderea sa analizez revendicarile lor, nu vreau sa comentez dorinta de a obtine salarii mai mari si alte beneficii - este dreptul lor sa o ceara. Nu pot sa inteleg santajul si "alba-neagra" jucata de dascali.
Daca nu sunteti de acord cu noi, nu mai sustinem tezele unice si blocam invatamantul. Uite asa!Va punem pumnul in gura. Si pornim degringolada. Dincolo de degringolada - zapaceala, nebunia - creata de un minister care schimba metodologii si curicule cu o inconstienta vecina cu imbecilitatea, mai vin si oamenii care, teoretic, ar trebui sa "lumineze" si sting lumina. De ce? Ca asa vor ei. Ca asa au ei chef. Ca "au epuizat metodele corecte de lupta" (citat din discursul unui leader sindical).
Pai daca eu epuizez metodele corecte de lupta contra hotilor (reclamatie, judecata etc) ce ar trebui sa fac? Dupa cum spune domnul sef de sindicat, ar trebui sa=i atac eu, sa-i pedepsesc eu sau, in termeni populari, sa-i iau la omor. Nu? Ca metodele corecte nu au dat rezultate si atunci eu am dreptul sa imi fac dreptate singur. Exagerez?
Poate. Dar mie asa imi pare toata aceasta situatie. Iar cei mai "loviti" raman tot elevii. Suna pedant si batranesc, dar, dupa ce oricum nu erau ei prea interesati de scoala (marea lor majoritate cel putin), mai venim si le mai dam un motiv si un "model" rau contra scolii.
Nu trebuie sa mai inveti ci trebuie sa fii de partea "fortoasa" a baricadei. De partea pumnului din pumnu in gura. Ca da guvernu...ca noi suntem mai tari in pumn.
Oare asa sa fie? Incredibil..dar asa cred unii (din ce in ce mai multi vad).

Un mic tribut pentru parinti

2009-05-05T14:31:00.000+03:00

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor...
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împuţina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.

(Adrian Paunesc - "Repetabila povara")

Sarbatori fericite

2009-04-17T13:39:00.003+03:00

Va doresc sa aveti un Paste Fericit alaturi de cei dragi si sa va aduca iepurasul tot ceea ce va doriti.

Numai de bine sa auzim.

Catalin-Teodor

Ce ne 'ntereseaza pe noi?

2009-03-30T13:11:00.002+03:00

Saptamana trecuta a fost oficial - Romania s-a imprumutat la FMI, EU, BERD. 19, 95 miliarde in mai multe transe de la mai multi creditori ; cu obligatia de restituire in 5-6 ani (conform informatiilor din media). Discutiile, toksourile au intors subiectul pe toate partile. Experti, specialisti, bagatori de seama, comici - toti s-au legat de acordul cu FMI si l-au analizat, hulit, luat in ras, disecat....etc. Eu nu voi face acest lucru.
Eu doar voi prezenta un aspect care mi s-a parut foarte interesant.
In (unde in alta parte?!?) metrou - un grup de oameni ai muncii se uitau pe (eh..da!) Libertatea si citeau de acest acord. Prima reactie a "cititorului" a fost "ce ma 'ntereseaza pa mine!" ca apoi sa rectifice, adaugand "complicii" - "ce ne 'ntereseaza pe noi?".
Reactia lor a fost foarte explicita (atat in limbaj cat si in semne - lehamite etc). Au trecut apoi la partea importanta din "ziar" - pozele cu fete cat mai dezbracate.
Nu stiu daca toata aceasta reactie este una "aplicabila" pentru marea majoritate a "contribuabililor". Sper sa nu...
Ne-am obisnuit sa nu ne pese, sa fim "deasupra" acestor "chestiuni" care, de fapt, ne privesc pe toti - chestiunile legate de tara, de Romania. Atat timp cat nu simtim imediat, palpabil, cat mai direct efectele unei anumite decizii politice la nivel national, "nu ne 'ntereseaza".
Sa avem papica, sa avem hahaitul zilnic, laturile de la TV si din ziare, pozele cu burice si "fundase" - asta e important. Restu - se ocupa "altii care este"...n-avem noi treaba.
Si apoi - daca e problema - putem pleca in Italia sau Spania nu? ca acolo merg caini cu covrigi in coada....
Bravos natiune!Inca mai sper sa nu...dar, incet-incet, optimismul scade si speranta moare...!

Golanii si fostul

2009-03-10T17:54:00.003+02:00

Putin tarziu pentru un asemenea subiect - dar nu il pot evita.
Context - ziua de nastere a unui fost presedinte, fost membru de partid, fost student la Moscova, fost comunist de frunte.
Problema - un grup de tineri care nu au putut uita (si ierta) faptul ca un fost om din aparatul comunist a reusit sa preia puterea si sa conduca o perioada lunga noua democratie (de dupa 1989). Mai mult, neinghitind minciunile oficiale, ei l-au considerat pe fostul ca avand o vina foarte mare in tot ceea ce s-a intamplat la revolutie (victime, mascarade, falsitati etc).
Nu vreau sa preiau rolul acelor oameni "importanti" care sustin ca e nevoie de dovezi pentru ceva ce toata lumea vede ca evident si nu voi judeca implicarea fostului.

Problema (socanta pentru mine) este reactia "trepadusilor" veniti sa-l felicite pe fostul. Agresivi ca niste fiare au inceput sa atace (fara sa se sinchiseasca de camerele de luat vederi) grupul de tineri. Desi, initial, puteam banui poate ceva provocari venite din partea "golanilor" (cum s-au intitulat tinerii) - ei bine, realitatea ne-a contrazis.
"Oamenii muncii" au fost cei care au facut dovada unui grobianism total. "Lumina lor calauzitoare", "tatucul lor" (ma refer la fostul) era acuzat de niste "muciosi" care nu stiau domne' "ce e munca" (asa cum le reprosa o doamna trecuta bine de prima tinerete dar cu un avant ce aducea aminte de infierarile din sedintele de partid).
Injuraturi, agresiuni fizice - nimic nu a lipsit din acest portret. Si toate din partea unor oameni care, in mod normal, ar trebui sa aiba intelepciunea varstei. Probabil sunt din aceeasi categorie cu cei care ii felicitau pe minerii veniti "sa planteze flori" pe spinarea "telectualilor" in Piata Universitatii. Si culmea! chemati tot de fostul (de tatucul spiritual al martafoilor care se dadeau in stamba la televizor).
Recunosc, tinerii au dat o dovada de o mai mare maturitate decat mine. La insultele si agresiunile imbecililor as fi uitat, probabil, ca nu merita sa te cobori la nivelul lor. Dar - "golanii" tineri nu au procedat la fel.
Urmarea - jandarmii i-au "saltat". Bueeeii - tulburarea linistii care este publica si port de arma alba (un lant bueeei de chei de 4 cm). Iti dai seama prin ce pericol trecuse fostul?
Mai bine (pentru protectie) veneau si il luau cu TAB-ul. Daca as fi rau, as continua - si l-ar fi dus asa cum au mai dus 2 fosti pe la Targoviste...dar sa nu anticipez.

Ce ar mai fi de zis? Vindecarea acestei natii e departe. Sper ca Romania sa ne mai suporte pe noi, pe romani!

Pilde, pilule si...povete

2009-02-12T17:30:00.003+02:00

Incerc sa sumarizez situatii foarte comune din viata de zi cu zi - sub forma unor pilule si povete

1. Deunazi, intr-o anumita seara din saptamana, am remarcat un grup de o anumita etnie, bucurandu-se zgomotos. Se intorsesera "spaniolii". Cu bagaje pline, cu fete zambitoare smechereste, veseli nevoie mare ca au revenit "acasa". In ciuda discutiilor aprinse intre ei, tot au avut timp sa agreseze verbal o fata care, intamplator, trecea pe acolo. Doar erau acasa, nu? De unde si vorba cu "lupul isi schimba , dar nu".

2. In autobuzul, oarecum linistit, suna un telefon mobil. Proprietarul, mirat, scoate cu greu telefonul din buzunar. Se uita la el (sunetul strident continua - pentru ca, evident, era dat la maxim), se uita confuzat in jur cam 10 secunde (o vesnicie) si, intr-un final, catadicseste sa raspunda (in ciuda incordarii maxime din jur). Si, ce sa vezi, celalalt inchisese. Oare cine o fi fost?

3. La intrarea in bloc, o familie (tanarul si prietena lui, alaturi de mama lui) se pregateste sa intre. Intre timp, un barbat si o femeie (amandoi in floarea varstei) isi fac aparitia (tot pentru a intra in acelasi bloc). Femeia cara 2 sacose, barbatul o borseta. Tanarul ii permite femeii sa intre, barbatul sesizeaza si, impingand celelalte doua femei (care isi permiteau sa intre), intra mandru pe usa exact in spatele (probabil) nevestei. Oare ce credea - ca voiau sa-i fure sacosele?Sau borseta?

4. Foarte multi oameni merg "la sala". Vor sa si lucreze tricepsu, bicepsu si alte ..cepsu. Sa fie musculosi, sa se poata incorda in fata "gagicilor" si prietenilor. Nimeni nu mai "lucreaza" si "muschii" mintii, din pacate. Pe aia nu i poti arata la fete ca nu le pasa, nu-i poti flexa in fata prietenilor. Ce mai, nu poti face nimic! Ce spuneti - poti gandi? E na, si ce? Noi muncim noi nu gandim.

5. Traim in epoca vitezei. Nu mai vrem ceva repede, urgent, rapid - vrem ASAP. Nu ne mai ajung cuvintele noastre romanesti, simtim nevoia sa "apasam" - ASAP. Simtiti? ASAP! Vreau brieful ASAP. Ma trec "fiorii". Cata "percutanta"....

Revin cu completari...

NU asa-i in Romania!

2009-02-09T16:47:00.002+02:00

Dezavuare, ironie ieftina, mutre acre si comentarii in surdina. O mana de fosti "specialisti ai cozilor" privesc maniosi doi tineri care nu inteleg de ce toata lumea asteapta la un singur ghiseu intr-o banca in care, evident, sunt mai multi functionari. Acestia indeamna ("Poftiti, va rog!") insa fostii "stapani" ai tehnicii de "coada" nu vor si nu vor. Sunt exact ca in bancul acela - "Un om se simte rau si se sprijina de peretele unui magazin. In spatele lui se aseaza cateva persoane - totul fiind pe timpul lui Ceausescu. La un moment dat, o persoana intreaba pe omul nostru, primul din rand - Si la ce stati? Pai la nimic. Mi-a fost rau si m-am sprijinit putin de zid. Pai si acum de ce mai stati? Pai daca tot sunt primul la coada....". Asa si cu noii nostri cetateni "ieuropeni". Ei sunt primele persoane la o "coada", ce importanta are ca pot sa rezolve repede totul. Vor sa se bucure de momentele de glorie - sunt in fata la o coada. Cine suntem noi sa le aratam ca se pot bucura de o servire normala si ca nu mai este nevoie de coada? Ei vor sa stea, unu in spatele celuilalt, sperand "sa apuce" si sa nu "se dea prea mult ca sa ajunga la toata lumea".
Si daca le arati ca nu are rost sa astepte, daca, mai apoi, incerci sa mergi la un alt functionar care asteapta, ei! in acel moment - furia "cozii" incepe sa creasca. De la "si noi suntem la coada" (care coada mai oamenilor?), se continua cu "de ce ne-am asezat la coada, ha?" (chiar, de ce???) si se incheie apoteotic " ASA-I IN ROMANIA". Argumentul suprem al retarzilor - sa ma iertati.
Din pacate, recunosc, in acel moment, nu am decat un singur argument in minte - "Frumoasa tara, pacat ca-i locuita". NU asa-i in Romania, asa sunteti voi! Massa amorfa, adormitii, manevratii, incapabilii de opinie - care s-au predat si acum incearca sa i faca si pe altii sa se predea si sa preia mentalitatea lor inapoiata.
Asa au invatat ei - coada este singurul mod prin care ai voie sa obtii cate ceva - asa trebuie sa se desfasoare totul. Orice "zgandarire" a unor automatisme imbecile, orice "abatere" de la regulile idioate de turma - trebuie taxata si supusa oprobiului intregii turme prezente.
Ce e aia, dom'nle, altfel? Nu exista asa ceva! Ori ca noi ori deloc. Clar? Si daca nu se intampla asa - ei - asta-i Romania. NU! Eu refuz eticheta aceasta.
Dincolo de tot patriotismul de fatada, tara aceasta nu merita (chiar nu merita) o astfel de asociere. Nu merita sa cuprinda asemenea persoane mici care au ajuns, intr-un final, sa dea vina pe cine nu le poate raspunde. Nu pot da vina pe propria persoana (singura vinovata, de fapt), nu pot da vina pe semenii lor (care, de multe ori, sunt ca si ei), nu pot blama exceptiile (oamenii normali). Si, atunci, cu dispret, arunca "jignirea" suprema - blameaza tara. Nu i=ar mai rabda pamantul asta....

Falimentul unei generatii

2009-02-04T11:35:00.004+02:00

O calatorie mai lunga cu tramvaiul, o incercare de plimbare la ceas de seara - si a fost de ajuns. "Agresiune" morala, "atac" prin limbajul "inconjurator", "asalt" al neroziei, imbecilitatii, prostiei (si pot continua) - toate din partea unor oameni (tineri sau in floarea varstei) incapabili sa traiasca normal intr-o comunitate care nu le este rezervata exclusiv si care ar trebui sa poata sa cuprinda tot ceea ce inseamna valori si caracteristici atasate speciei umane.
Eram aproape decis sa infierez atitudinea tinerilor (adolescenti, in principal), intrucat, din partea maturilor, nu mai pretindeam nimic. Dificili de schimbat, maturii se dovedesc cei mai reticenti la anumite tendinte de indreptare a comportamentului. Pentru tineri, totusi, schimbarea nu ar trebui sa fie o asa mare problema si, prin urmare, ei sunt cei care ar trebui blamati ca nu incearca sa devina mai buni si mai "normali" (in contextul actual).
Dupa ce am trecut de momentul de furie, analizand mai atent toata situatia, mi-am dat seama ca vina nu apartine, decat in mica masura, adolescentilor. Daca este sa facem o socoteala simpla - persoane de 16 -18 ani, cel mai probabil, s-au nascut undeva intre anii 1990-1992 (dupa revolutie). Parintii lor, considerand ca varsta de referinta pentru momentul de "intrare" in rolul de parinte 24-25 de ani, au avut perioada educationala (cei 7 ani de acasa) - undeva la inceputul anilor 70 (sfarsit anilor 60, inceputul anilor 70).
In anii 70, deja orice urma a spiritului pre-comunism disparuse sau era foarte bine ascunsa. Educatia primita era tipica "oamenilor cu basca". Adolescentii de atunci avusesera, oarecum, o sansa de o minima moralia. Pentru "pustime", insa, sansa aceasta se evaporase, fiind inlocuita de obscenitate - smecherii, abuzuri morale, coruptiei, degradare etc. Mediul era unul deja intoxicat pana la refuz, incapabil sa mai permita, dincolo de exceptii, o oarecare asanare a spiritului in ciuda atacului comunist.
Copii de atunci (anii 70) au crescut prinzand in perioada lor de adolescenta tocmai stadiul final al imbecilitatii comuniste (in Romania), ultima etapa a mizeriei morale pentru regimul ceausist (etapa corespunzatoare anilor 80). Au fost invatati ca totul se poate fenta cumva, au invatat sloganul "noi muncim, noi nu gandim", au retinut ca e mai usor sa te complaci in mediocritate decat sa incerci sa evadezi din ea (chiar daca era foarte greu datorita regimului politic). Cel mai grav este ca majoritatea "s-a predat", renuntand la principiile minime de convietuire si adoptand o atitudine "tovaraseasca". Au renuntat la dorinta de a se cultiva si au invatat cum sa "se descurce". Au vazut ca e mai bine sa taci si sa faci "asa ca si ei" decat sa incerci sa devii tu insuti un individ. Au devenit o massa amorfa, numai buna de manevra, care are tendinta de a acapara totul in jur, distrugand orice incercare de a evada sau de a fi altfel decat majoritatea.
Dupa revolutie, aceasta massa amorfa a mai capatat un imbold - democratia (libertatea). Acest imbold a fost translatat in varianta proprie, astfel incat el a devenit, pentru acesti "tovarasi", o metoda de a incerca impunerea principiilor strambe, de a agresa pe oricine incearca orice alt fel de convietuire. Zagazul (acela din comunism) a fost rupt si massa amorfa s-a revarsat fara probleme, inghitind, precum lava, tot ce era in calea ei.
Aparitia copiilor in familiile astfel descrise a fost un nou prilej de largire a haitei agresive. Certurile conjugale au capatat noi valente - luptele libere intre 2 parteneri au fost inlocuite cu lupte de tipul celor cu gladiatori (atat moral cat si fizic).
Copilul trebuia "educat", calit, invatat ca nu trebuie sa asculte decat de mana de fier a tatalui - ce reguli de bun-simt, ce lege, ce societate - lasa ma domn'le cu prostiile astea. Are chef sa urle, cine esti tu sa spui ca nu se face? Are chef sa insulte un dascal? Ei si ce, mai da'i in masa ca prea e pretentiosi si mai ia si bani.
Cultura i-o fac eu - ia uite ce plange ala minune pe sidiu de la masina. Uite - ala de a avut oi, ce educatie a avut? SI acu, asculta toti la el.
Si putem continua.....
Uite asa, pas cu pas, ca si o firma care incape pe mana capuselor, generatia celor tineri a mers, incet, dar sigur, spre faliment. La acest moment, cred eu, este aproape imposibil sa mai salvezi ceva. Procentul clasei de mijloc (cel care sustine, de fapt, orice societate normala) nu scade, dar nici nu creste. Oamenii care si-au pastrat constiinta (atata cata mai era) si in comunism sunt cei care perpetueaza acest spirit al normalitatii.
Din pacate, ei au fost mult prea putini pentru a impiedica tot acest faliment al noii generatii.

Asa ceva doar in Romania se putea intampla (sau FOR SALE)

2009-01-15T16:43:00.002+02:00

Un titlu mai lung dar care e relevant (cred eu). De prima parte "m-am lovit" in aceasta dimineata unde, pe una din paginile unui ziar foarte citit (si citat) scria cu litere de culoare rosie tocmai acest lucru (pe care, la un moment dat, toti l-am citit scris sau l-am pronuntat). Ei bine, da, numai in Romania se pot intampla anumite lucruri (credem noi). Numai aici se poata aia si aialalta si, aoleo, vai de mine, cealalta. Ne vaicarim permanent si gasim rezolutia suprema - numai aici in Romania se putea intampla asa ceva. Aici se poate mitui, se poate sfida, se poate lucra mult si prost, se pot obtine foloase necuvenite. Numai (si numai) in Romania te poti imbogati peste noapte si poti profita de naivitatea celorlalti, numai aici avem nu stiu ce tip de parlamentari (mincinosi, hoti etc), doar in acest spatiu (mioritic) suntem atacati de prostie si imbecilitate.
Ce sa mai, DOAR in ROMANIA se poate domn'le tot ceea ce pe alte meleaguri in nici un caz nu s-ar fi intamplat!
Domnisoarelor, doamnelor si domnilor - eu nu cred acest lucru. Ei da! Eu nu cred ca la mult laudatii nemti nu se intarzie si nu se fura, la vestitii suedezi nu se intampla lucruri oribile (omoruri, violuri etc) si asa mai departe. NU CRED!
Modul nostru de viata are specificul lui, dar nu suntem unici prin neghiobie, prostie, idiotenie si mai stiu eu ce alte "trasaturi" de acest gen. Oriunde am merge, vom gasi sub o forma sau alta aceeasi hoti, aceeasi oameni care se ghideaza dupa "noi muncim noi nu gandim" si tot asa.
Nu sunt adeptul dictonului "tot acasa e mai bine" cu orice pret. Dar nici sa gandim ca, in interiorul granitelor Romaniei, s-a concentrat tot ce e mai rau si ca pamantul asta "e predispus" la caracterizari de genul "Asa ceva doar in Romania se putea intampla". Nu! In nici un caz.
Iata ca si exemplu - tot pe una din paginile tinute "la vedere" de unul dintre "tovarasii" de metrou scria ca o anumita tanara de origine engleza isi vinde ce are ea mai de pret (fecioria, virginitatea cum vreti sa i spuneti) la - nici mai mult, nici mai putin - de 3,5 milioane euro. Ca de, are fata nevoi si ele trebuie sustinute cumva. Si atunci, iacata vinde ce poate si ea!
Mai mult, nu numai ca vinde dar s-au gasit si cumparatori - cica la suma maxima de 300 000 de euro (ca, deh, e ....da...criza!).
Asadar, "for sale" functioneaza in orice zona, iar imbecilitatea si neghiobia sunt universale.
Prin urmare, hai sa terminam cu vaicareala ieftina ca altfel poate imi aduc aminte de o alta vorba folosita in anumite momente - "Romania, o tara minunata! Pacat ca-i locuita!"

Somnul natiunii naste robotei

2009-01-09T14:42:00.002+02:00

Ei, iata ca am intrat (de aproape 10 zile) in noul an! La Multi Ani si tot ceea ce va doriti pentru noul an!
Trebuie sa va spun ca pe perioada dintre Craciun si Anul Nou am lucrat si (asa cum, probabil, ati constat si dumneavoastra), atmosfera de pe sosele, din Metrou, din mijloacele de transport in comun etc a fost una extrem de relaxata. Nu inghesuiala (exceptand, evident, super si hiper-market-urile), nu intarzieri nejustificate, nu nervi...intr-un cuvant nu anormalitate. Totul tinea parca de un vis frumos cu o capitala europeana normala cu strazi si servicii normale.
Ei, dupa data de 5 ianuarie, ne-am reintors, usor-usor, la vechea stare de febrilitate anormala si bolnavicioasa, la inghesuiala si furie sau, dimpotriva, la resemnare si ironie.
Aceleasi strazi din ce in ce mai aglomerate, metrouri pline, persoane abtiguite, huligani, oameni oripilati etc. Un tablou arhicunoscut, nu?
Dar nu de asta voiam sa va vorbesc. Ei bine, nu! Voiam sa va intreb daca ati avut vreodata curiozitatea, mai ales pentru cei matinali, sa observati somnolenta persoanelor care merg la servici, a clasei muncitoare sau a clasei corporatiste (cum vreti sa-i spuneti).
Au ochii deschisi, dar nu vad. Merg robotizat, urmandu-se unii pe altii pe scari sau pe strada. Calca unul mai incet pe o treapta, ceata din spate executa aceeasi miscare in momentul trecerii prin locul cu pricina. Si toti fara o urma de regret. Ba chiar cu sentimentul datoriei implinite.
Se impiedica omul din "avangarda" intr-o mica groapa din asfalt, cei din urma lui (indiferent ca sunt la 1 m sau la 10 in spate) simt nevoia sa-si urmeze "inaintasul".
Nu poate fi vorba decat de somnolenta, nu?
Nici un om normal, treaz nu s-ar putea comporta astfel (cred eu).
Astazi, unul dintre "somnorosi" aproape ca a inchis ochii in timp ce urca, intr-o coloana de oameni, o scara. Probabil ca a simtit ca nu mai e nevoie sa-si foloseasca simtul vizual in conditiile in care tot ce trebuie sa faca e sa urmeze coloana - se simtea protejat si ferit de posibilitatea de a trebui sa percuteze, sa actioneze singur, se simtea ferit de necunoscut!
Si uite asa, "evolueaza". Mai intai urca, se impiedica, alearga precum ceilalti. Mai apoi vorbeste, mananca, voteaza la fel toti. Ajunge un robotel! Ba mai mult, daca incerci sa-l scoti din aceasta stare (ceri reactie, pareri etc) risti sa fii linsat de ceilalti roboti care isi simt amenintata tagma, turma!O turma care creste zilnic intr-un ritm ametitor!
Nu ma credeti? Urmariti somnolentii din jurul dumneavoastra!
DAR, aveti grija sa nu va ia somnul.......!!!!!
SPOR IN NOUL AN!!

In asteptarea lui Mos Craciun!

2008-12-23T12:20:00.003+02:00

Sarbatorile de iarna sunt intotdeauna un prilej de bucurie si de relaxare. A mai trecut un an (cu bune si rele). Va multumesc pentru rabdarea de a citi acest blog si de a comenta sau de a accepta "vorbele" mele. Anul care vine va aduce si mai multe posturi si mai multe surprize...!

SARBATORI FERICITE si UN AN NOU SI MAI BUN!

Al vostru,

CATALIN-TEODOR

Esantionul (ne)reprezentativ

2008-12-02T10:24:00.002+02:00

Ei, iata ca am trecut si de primele alegeri uninominale. Am votat! Si pot sa va spun sigur ca nu suntem pregatiti (cel putin o mare parte dintre noi). Daca scriam acest articol imediat ce am votat, si, implicit, inainte de rezultate, as fi fost si mai categoric. Nu stim sa votam persoana, ne orientam tot pe baza partidului.
M-am trezit in fata buletinului cu numele unor candidati din care (recunosc) nu stiam decat vreo 2 sau 3 (si aceia apartinand tot partidelor principale de pe scena politica). Eram total debusolat si pana la urma, am ales tot pe seama partidului. Sa fie vina mea ca nu m-am informat foarte bine inainte sau vina candidatilor care, depasiti de evenimente, nu au stiu cum sa-si faca o campanie adecvata?
Obisnuiti cu tavalugul partidului (peste tot...), nici unul dintre ei nu pare a fi luat in seama ideea de campanie adaptata pentru uninominal. Si uite asa.....eu, ca si alegator, nu am reusit sa am o opinie foarte bine conturata legata de candidatii din sectorul meu.
Spuneam la inceput ca eram mult mai transant daca articolul era scris imediat dupa ce am votat. Eram aproape convins ca (la mine in sector spre exemplu) voturile s-au dat mai mult pe baza de "ochi frumosi" - adica, din pleiada de anonimi, Cristian Topescu urma sa se detaseze clar. Personalitate a jurnalismului sportiv si perceput ca un om onest, d=nul Topescu, credeam eu, urma sa castige fara probleme. Eu NU l-am votat. Nu mi s-a parut capabil de politica si nici nu a oferit ceva concret. S-a bazat mult pe capitalul acumulat din sport.
Totusi, in momentul in care s-au publicat rezultatele - surpriza!: D-nul Topescu pe locul 2 cu aproape 30% din voturi. Se pare ca (sper eu) ne-am mai maturizat. Oare...??

Inca un lucru foarte interesant pentru aceste alegeri - sondajele. Deja toata lumea acuza diferentele dintre exit-polluri si rezultatele reale. Se vorbeste de manipulare, amatorism, probleme logistice etc. Parerea mea este ca adevarata problema este (in acest caz) legata de alegerea esantionului reprezentativ.
Dupa cum stiti, orice sondaj are la baza alegerea unor repondenti reprezentativi pentru majoritate, astfel incat rezultatele sa reflecte opinia acestei majoritati. In cazul acestor uninominale, cred eu, nu a fost posibila gasirea unui astfel de esantion reprezentativ. Nu neg faptul ca au fost si probleme de logistica etc...insa toate se puteau manifesta in eroarea (anuntata) de 1% (hai 2%) dar nu in 7%. In acest caz, se poate vorbi fie de alegerea gresita a repondentilor, fie de imposibilitatea de a gasi un grup reprezentativ pentru majoritate. Partea a doua cred ca este cea adevarata si ea prezinta adevarata cauza a diferentei mari dintre sondaj si realitate.
Cam asta e...ramane sa vedem ce va urma.....mai vorbim!

Alegeri...alegeri!

2008-11-26T10:45:00.001+02:00

Ne apropiem de alegeri si toata lumea se intreaba - cine va forma viitoarea majoritate? Care va fi formula de guvernare?
Formula de guvernare este, in acest moment, o mare enigma. De cativa ani buni, oferta este aceeasi,. Nu luam in seama "cosmetizarea" numelui care, de fiecare data, s-a dovedit o buna demonstratie pentru proverbul - "Lupul isi schimba parul dar naravul ba!". Aceleasi personaje, aceleasi razboaie, aceleasi balacareli si pupaturi in direct.
Interesant pentru acest alegeri (si, mai ales, dupa ele) - dupa parerea mea - este doar pozitia PNL. Cu o capacitate extraordinara de redresare, PNL-ul a reusit sa obtina exact ce si-a dorit - arbitrajul!
Guvernarea slaba Tariceanu a adus, pe langa vechile avantaje, un atu nesperat lui Antonescu et comp.Nu vor avea majoritate dar vor conduce majoritatea. Nu vor putea forma un guvern dar il vor orchestra asa cum vor dori.
Orice "partener" de pe scena politica va avea nevoie de PNL pentru a forma majoritatea. La ce procente sunt prezentate de sondajele de opinie, pastila udmr-ista nu va mai fi de ajuns pentru a debloca situatia politica. Este necesara prezenta PNL-ului.
Astfel, galben-albastrii vor canta iar rosii si portocalii vor juca. In functie de care dintre ei "danseaza" mai cu foc (si care va avea oferta cea mai buna), cu aceia se va crea "ansamblul" de guvernare.
Nu este vorba de ideologii, de interesul popular, de afinitati. Nu! Totul se reduce la cerere si oferta, la negocierea ciolanasului, vesnica noastra indeletnicire.
Prin urmare, indiferent de ceea ce am dori sau ceea ce credem noi ca ar fi formula ideala, avem o singura certitudine. Cel care va avea zestre mai mare, ala va lua fata pnl-ista.
O tempora, o mores!

Patri(h)otii!

2008-11-20T17:19:00.002+02:00

Logan-uri, rosii romanesti, incaltari de la Clujana...toate se regasesc pe "lista" patriotismului politicianist. Toti politicienii - de la presedinte, premieri pana la sefii de partide - au indemnat la achizitia de produse romanesti tocmai pentru a ajuta economia si pentru a permite reducerea efectelor crizei care incepe sa se resimta si in tara noastra.
Cu lacrimi in ochi si cu voce tremuranda, "conducatorii" nostri se jura ca de acum nu vor mai sui poponetele alese in limuzine capitaliste, nu vor mai asezona la telemeaua romaneasca decat castraveti produsi pe plaiurile mioritice si nu vor mai gusta din "visichi" ci numai din tuica autohtona. Mai ca iti vine sa lesini impresionat de acest patri(h)otism de care debordeaza toti viitorii candidati de colegii..
Dar, dupa ce iti revii din aceasta "beatitudine" indusa, incepi sa potrivesti lucrurile si realizezi ca ipocrizia e in floare. Este adevarat - economia este sustinuta de consum, indemnul e corect, originea lui insa nu e prea sanatoasa la fel ca si "cantatorii" lui (care se tot perinda pe micile ecrane).
Astfel, evident ca, daca nu eram in prag de alegeri, nu mai vedeam politicieni jurand cu mana pe inima ca nu o sa mai sparga decat ceapa romaneasca alaturi de mamaliga. Nici prin cap nu le trecea sa renunte la "binefacatoarea" limuzina cu antemergatori doar de dragu de a "salta" pe canapeaua unui Logan.
Apoi, cum se face domnilor ca v-ati adus aminte, asa deodata, de produse romanesti, de "stransu la ciorap" si de recesiune?
Cand Bechtel a incasat milioane de dolari pentru 5 (cinci) km de autostrada, cand patronii de la Golden B au strans potu pentru "marea asfaltare", cand casuneni s-au bucurat de banii de la buget fara a stii nici ei de ce, cand...cand... si pot continua....nu ne mai gandeam la recesiune, la economie, la finante, la ajutoare? Atunci amenintam la "oficial" si umflam banu "la neoficial" fara sa ne pese ca, odata si odata, va veni si o nota de plata.
Si atunci, cum sa mai fiti credibili acum? Va intoarceti tot catre cei care platesc si platesc aberatiile dumneavoastra si le cereti din nou ajutorul sub pretextul "uite domne ce sacrificiu fac eu - nu-mi mai aduc secretara...pardon..asistent managerul..cu mercedesu ci cu loganu...".
Hai sa renuntam la patriotismul de doi bani si sa demonstram ca ne pasa de aceasta tara prin munca. Sa lucram (la propriu nu la figurat) la proiecte de absorbtie ale fondurilor europene, la proiecte pentru dezvoltare (reala) a infrastructurii s.a.m.d iar apoi sa le aplicam corect (nu la stilul spagar cu care deja ne-am obisnuit). Poate asa vom mai crede indemnurile si poate asa vom avea si lideri de opinie (cum va pretindeti ca sunteti acum).
Pana atunci - ne veti demonstra doar patrihotismul (nu patriotismul).

Oameni si caini

2008-11-10T20:43:00.002+02:00

Ati observat asemanarea intre viata noastra si viata lor (a cainilor)? E uimitoare asemanarea..celu putin mie asa mi se pare (pentru noi romanii mai ales).Nu credeti? Pai haideti sa vedem ce tendinte comportamentale zilnice avem noi oamenii:
- umblam mult si, deseori, fara o tinta anume.
- avem "curaj" doar daca suntem in haita.
- "latram" unul la altul cu prima ocazie doar daca simtim ca ne-am putea "incalca" teritoriul
- ajungem la "muscaturi" si, inevitabil, unul fuge cu "coada intre picioare"
- furam "mancarea" (figurativ vorbind) colegului
- barbatii - umblam mai multi dupa aceeasi femeie, iar femeile - simt nevoia sa aiba o "nunta" dupa ele (stiti ca o haita de caini dupa o catea se cheama "nunta")
- vagabondam sau ne aciuam pe unde putem (vedeti betivii si cersetorii)
- incercam diferite "atacuri" asupra simtului olfactiv
- nu ne e frica sa ne facem nevoile oriunde - vezi malul marii si apa..

sa mai continui...sau deja v-ati dumirit? Este ca sunt niste asemanari incredibile.

Sa nu credeti ca au luat ei de la noi comportamentul. E exclus.
Desi noi suntem "fiintele superioare", noi suntem "oamenii", de multe ori parca totul e rasturnat. Cainele ar trebui sa tina lesa si sa umble cu punguta in urma noastra pentru a aduna "mizeria" pe care nu o putem stavili si pe care ne place din ce in ce mai mult sa o lasam in urma noastra.
Intr-o piesa a lui M.Bulgakov - "Inima de caine" - se incerca un experiment - transplant de hipofiza umana la un caine. Rezultatul este unul dezastruos (cainele-om devine o bruta).
Intrebarea care se pune totusi este - de unde se trage dezastrul - de la caine sau de la hipofiza umana?....Dumneavoastra ce credeti?

"Mineriada" zilnica - LUATI ATITUDINE!!

2008-10-10T11:18:00.003+03:00

"Uite, ba, ce s-a speriat aiaaaa"...exclama un "urangutan" duhnind a mahoarca si "improscand" aburi de transpiratie. Alaturi de el, alte specimene din turma hahaie satisfacute de "curajul" tovarasului de pahar si nesimtire. "Tinta"(feminina, in acest caz), in schimb, este aproape de panica si spera, cel mai probabil, ca agresiunea sa se opreasca aici, iar "oamenii de pestera" sa isi continue drumul spre locuintele garnisite cu miros de ceapa si cu fundal sonor de Guta si ai lui.
Daca toata scena are loc in metrou sau autobuz, refugiul va fi mai usor de gasit. Fie se inchid usile "protector", iar "urangutanii" raman in statie, fie victima coboara iar specimenele isi continua, in uralele proprii, drumul spre casa. In acest timp, toti ceilalti martori devin "stane de piatra" - nu misca, nu clipesc, nu comenteaza. Fie invinuiesc "tinta" ("ce, domnle, daca si-a luat rochie pa ia? Tre'ia sa puna dracu un pantalon si o haina larga....!"), fie hahaie (mai pe ascuns, ce-i drept), facand cu ochiu intr-un stil complice, fie devin dintr-o data interesati de peisajul de afara.
Ma refer la martorii care ar putea face totusi ceva. Care ar putea "trimite" inpoi in "jungla" animalele care ne populeaza strazile. Nu pot cere (desi, de multe ori, de acolo vine riposta) atitudine tot unor persoane de gen feminin care pot risca mult mai mult decat "masculii" machoisti care stiu sa vorbeasca tare si sa se dea "cocosi" doar cu oamenii batrani ("De ce nu stati ba acasaa?? " - vechiul refren).
Tot acest mic "tablou" prezentat anterior seamana izbitor (ei da...izbitor) cu o "mineriada". Stiti - cea in care o gramada de cercopiteci dotati cu bate, lanturi etc "fac curatenie", "maturand" un om care are "nesimtirea" de a purta ochelari. Vina de a nu fi "arianu-miner" e una fundamentala in mintea acestor brute.
Dar, revenind, parerea mea este ca asistam zilnic la o "mineriada". Turme de minim 3 imbecili (pentru ca singuri inca nu au curajul necesar), dotati cu o "nesimtire" crasa (multumiri d-nului Radu Paraschivescu pentru cartea excelenta - "Ghidul nesimtitului" - RECOMAND) ne agreseaza "sora", "prietena", "sotia" etc.
Frustrati, cercopitecii nu mai regasesc "satisfactie" in a molesta "jumatatea" proprie. De multe ori, risca sa o ia pe coaja rau daca indraznesc, in cotetul conjugal, sa incerce "scheme de strada", glume nesarate sau, mai rau, agresiuni fizice. Mai ales ca, asa cum spuneam, "singuratatea" le creeaza o senzatie de nesiguranta, de frica. In cotet nu beneficiaza de "sustinerea" turmei, de strigatele de incurajare, de aprobarea tacita si lasa a martorilor. Acolo sunt singuri si sunt frustrati.
Atunci, sub "protectia" lasitatii noastre, a celor din jur, se manifesta in public. ABrutizati de alcool, cu mintea (aia pe care o mai au) infierbantata de "lectura" unor ziare (care sunt ca si cartile de colorat - dar cu poze pentru adulti deja colorate), urangutanii actioneaza si agreseaza.
Si noi, cei de jur, ce facem? In loc sa-i trimitem in jungla de unde au venit, in loc sa ii punem la respect si sa ii izolam, noi NU FACEM NIMIC si, astfel, devenim complici.
Oameni buni, am fost oripilati de mineriade, dar acum acceptam una zilnica. De ce?
LUATI ATITUDINE. Eu asa am facut si voi face in continuare. Parasiti lasitatea care ne caracterizeaza si haideti sa facem ceva. Nu voi mai aduce in discutie si faptul ca, poate, maine - sotia, sora, prietena dumneavoastra - poate cadea prada acestor "oameni ai pesterii" (nu din pestera, ca nu merita asemuiti cu stramosii).
Nu mai lasati astfel de comportamente - demne de rasa porcina - nesanctionate. In acest mod, vom opri sa devenim toti niste "urangutani" sau, mai rau, niste sobolani care fug la primul sunet.
Vom ramane OAMENI!
LUATI ATITUDINE!!!

Sah....nesfarsit

2008-10-02T09:34:00.003+03:00

Subiectul "la moda" al acestor zile - marirea lefurilor pentru profesori. Nu vreau sa comentez oportunitatea acestei masuri sau corectitudinea ei. Sunt deja destule "tabere" pro si contra - fiecare cu argumente mai mult sau mai putin reale si corecte.
Ceea ce as vrea sa supun atentiei dumneavoastra este acelasi razboi "surd" intre premier si presedinte. Cu ocazia acestei "mariri salariale", premierul mai face o miscare pe tabla de sah contra presedintelui. Cum? Pai foarte simplu.
Camera deputatilor aproba aceasta marire. Apare d-nul Tariceanu la televizor si zice - <<>>. In acest mod, nu numai ca se spala pe maini (ca Pilat din Pont), dar incearca sa castige "din ambele parti".
Pe de o parte - contra - uite domn'le, astia incarca bugetu de stat, noi nu vrem dar ce sa facem...e democratie. (Si spera d-nul Tariceanu sa "sensibilizeze" masa platitorilor de impozite, nebugetarilor, care sunt din ce in ce mai impovarati). Iar pe de alta parte - pro - hai domn'le daca au dat, o sa facem noi cumva si absorbim aceasta "pomana" electorala (Si uita asa, premierul spera la voturi din partea unor profesori care par in acest mod "mituiti" de "alesii neamului").
Ei, dar mai apare si un al treilea castig - "sahul" la d-nul presedinte. De ce?
Pai ia ganditi-va dumneavoastra - daca presedintele nu aproba - pierde sustinerea cadrelor profesorale, daca aproba - pierde sustinerea nebugetarilor, oamenii care trebuie sa sustina (pe langa marirea pensiilor) si aceasta pomana. Oricum ar da-o presedintele, e cam incurcata.
Nu va faceti probleme - d-nul Basescu nu are in minte bugetul, cresterea economica, eventualele probleme economice ce pot aparea. Nu. Dumnealui se gandeste, cel mai probabil, ca va pica "prost" in toata aceasta situatie si ca nu are, asa cum are Tariceanu, un "avantaj" nesperat.
Razboiul dintre ei continua. Fiti convinsi ca presedintele i-o va "plati" premierului cumva. Pare ca a pierdut doar o lupta, insa nu si razboiul. Care este departe de a se fi incheiat.
Intre timp - ce ramane...noi - care platim si suportam toate "manevrele" populiste ale unor oameni pierduti de realitate si fara bun-simt. Poate reusim totusi sa ne razbunam la vot! Cum...? Nu stiu...dar alta speranta nu mai e.

Viitorii magistrati

2008-09-02T09:22:00.002+03:00

Am asistat duminica la examenul de admitere in magistratura (organizat in Bucuresti). Sa definesc totusi ce inseamna asistat - am fost acolo dimineata cand au intrat candidatii in examen si la terminarea examenului, cand au iesit. Un examen greu, mult mai dificil decat anii trecuti - cel putin aceasta a fost parerea celor implicati, acompaniati de specialistii in domeniu. Eu nu ma pricep asa ca nu ma pot pronunta.
Ceea ce vreau sa va dezvalui este impresia unui simplu participant la eveniment. Am incercat sa vad cum arata "viitorul" nostru in magistratura nu din punct de vedere al pregatirii ci din punct de vedere uman.
Aspectul exterior, felul in care se exprimau la iesire, modul in care ii tratau pe ceilalti care doreau sa obtina informatii...am incercat sa le observ pe toate. Si...
In primul rand - varietatea este cuvantul de ordine. Haine elegante, stridente, lipsite de gust sau saracacioase. Machiaje "gresite" sau prea evidente pentru un candidat care ar fi trebuit sa fie preocupat mai mult de ceea ce este "in interior" nu de ceea ce se vede la exterior.
Totusi, nu au lipsit si persoanele echilibrate. Imbracate frumos, placute la vedere, nu excesiv de elegant, cu emotii intiparite pe un chip care nu poate masca totusi putina oboseala. Oamenii care au venit la un examen de care depinde viitorul lor profesional.
Fiind vorba de opinia proprie imi permit sa i cataloghez pe toti cei prezenti acolo - cu voia dumneavoastra bineinteles.
Voi incepe cu categoria pe care am apreciat-o - "candidatii" - oamenii care au venit la un examen PENTRU EXAMEN. Sunt cei care lupta pentru a se realiza, pentru a profesa in domeniul unde au dorit. Sunt cei la care observi emotiile, oboseala (la inceput), pentru ca apoi sa vezi tristetea sau incordarea in asteptarea rezultatului (la sfarsitul examenului). Sunt oamenii care, chiar daca poate nu reusesc, s-au implicat PENTRU CA SI-AU DORIT si pentru ca simt ca menirea lor poate fi sa imparta dreptatea sau sa ancheteze. Ei sunt cei imbracati discret dar elegant, mai putin preocupati de aspectul exterior si manati de bun-simt chiar si cand ar dori sa fie singuri sa si "rumege" prestatia. Sunt de apreciat.
Urmatoarea categorie - "vizitatorii" - si nu ma refer la insotitorii celor ce au dat examen. Nu. Ma refer la cei care s-au ghidat dupa principiul "nu stii de unde sare iepurele". Ei au citit, nu au invatat neaparat. Sunt cei care au acceptat sa si sacrifice o luna de vacanta ca poate poate. Nu au emotii, se simt putin stingheriti, tresar atunci cand aud ca un "coleg" isi deplange esecul si il aproba, simtindu-se solidari. Ei sunt cei pentru care totusi aspectul exterior a contat. Avem totusi haine de firme, asortate, ne mai si aranjam putin coafura. Nu tinem neaparat la succes, dar nici sa nu intampinam esecul fara a fi "aspectuosi". Nu sunt prea stridenti, dar pot fi usori identificati.
Si ultima categorie - "beizadelele" - cei care sunt caracterizati printr-un anturaj sau o "descendenta" apreciabile. Parinti cu bani, matusi bogate, amanti cu stare. Sa nu fiu inteles gresit - nu e nimic rau daca ai o anumita stare materiala (buna spre foarte buna). Dar daca toata aceasta stare se grefeaza pe o "subtirime" de caracter - e da - atunci obtii "beizadelele" de care vorbesc eu. Sunt cei pentru care un examen inseamna inca o oportunitate de etalare a unei bogate vestimentatii. Sunt cei care au idee la ce au venit dar nu stiu exact DE CE au venit. Bun - "epatam, le aratam astora ce inseamna sa fii trendy, dar de ce?" . Spun acest lucru pentru ca, daca la intrare erau preocupati sa se faca remarcati, la iesire pareau pierduti. Machiajul stricat, haine mototolite, toate aratau o ratacire a acestor personaje.
Totusi, si-au revenit rapid. Unii au inceput sa se urce in masinile scumpe, sa claxoneze, sa demareze in tromba, sa dea "drumu lu' Guta" sa zbiere. Altii au ramas totusi sa vada baremul (care se afisa). Aaa...nu va speriati. Nu au parasit totusi categoria de baza. Nu. Au inceput sa impinga, sa calce pe picioare, sa se foloseasca de vreun prieten tatuat si "smecher" care nu sta el dupa toti prostii ca sa vada. Nu o tine el pe "pisi" in soare ca si asa e extenuata de efortul depus.
Sau dimpotriva, beizadeaua in sine este cel "smecher" - cel care stie ca il asteapta "sweetie" in masina - si pe urma "face botic" ca si asa au pierdut o duminica datorita capriciului (parintesc sau...) de a da acest examen. Nu e de ajuns ca 4 ani s-a chinuit saracu' copil?? gata! Ca doar nu or pleca "sponsorii" cu banii si vor pompa in continuare in noul lor "avocat".
Ei...da. Cam asta e viitorul magistraturii. Pentru binele nostru, al tuturor, sper ca prima categorie sa fie singura furnizoare de judecatori/procurori. Sper ca eventualele "scapari" sa fie numai din cea de-a doua categorie. Altfel, vom avea si mai multi raducaneni si alte exemplare de acest fel - care numai justitia nu o servesc. Sper sa nu ....sper!

Liftul corporatist

2008-07-28T17:15:00.002+03:00

Eh..dupa oaresce perioada "infertila" (datorata - cum altfel - unui binemeritat concediu) - am revenit. Cu acelasi aplomb si aceeasi dorinta de a "vorbi" (alaturi de a intelege, de a scrie, de a citi si tot asa...).
Si ca prima impresie - nu puteam trece de una dintre etapele nelipsite din viata noastra de "mici corporatisti". Despre ce etapa este vorba? Pai....asa cum anticipat si in titlu - etapa minutelor petrecute in liftul de la serviciu, in liftul "corporatist".
Intr-un Bucuresti din ce in ce mai "ciuntit" si mai "uratit" de diversi colosi de metal, ce apar peste noapte in locuri in care nici nu banuiesti, metoda de transport in cadrul acestor "corpuri straine" este una destul de importanta. Cum inaltimea nu este o problema pentru constructorii si beneficiarii acestor cladiri (ce daca nu cadreaza in zona, ce daca nu avem aprobare...noi construim noi nu gandim) - perioada petrecuta in "casuta umblatoare" devine un punct important de negociere intre companiile care inchiriaza si cei care incaseaza chiriile.
Mai tineti minte lifturile acelea de 2 -3 persoane din vechile blocuri comuniste? Eee...acelea deja sunt exponate de muzeu. Acum avem lifturi programate, cu sisteme clare care functioneaza optimizat.
Cu alte cuvinte, nu mai ai voie sa ocupi singur (sau insotit de cel mult un coleg de "ridicare") spatiul destul de primitor al liftului. Nu! Trebuie sa accepti ceea ce iti rezerva sistemul, sa te supui lui.
Apesi cifra (sau cifrele corespunzatoare) etajului si primesti sentinta - liftul x. Indrepti privirea catre locul de imbarcare si deja vezi cum alti "condamnati" sunt deja acolo asteptand (resemnati evident) momentul "magic" al "suirii".
Sistemul calculeaza mecanic - x picioare ocupa y loc. Z (suprafata liftului) /y obtin t. Daca impart t la x initial obtin un numar de persoane. Corpolenta, bagajul, eventualul "odorizant" natural al vreunui certat cu sapunul nu apar in ecuatie. Nu au de ce...doar daca suntem in stare sa suportam "open-space-ul" timp de 9 ore - putem suporta "inghesuit-place-ul" din lift timp de 2 -3 minute. Daca nu am am avut nimic de obiectat cand "spatiul vital" ne-a fost masurat in centimetrii si redus la limita suportabilitatii, de ce am avea de obiectat cand ne calcam (la propriu) pe picioare pentru a ajunge acolo unde oricum puteam ajunge si fara a suferii la bataturi?
Veti spune - da cine va grabeste domne? Stai si ia liftu urmator... Am incercat. Dar riscam sa stau vreo 2 ore sarind ca un maimutoi de la un lift la altul. Pentru ca - uitai sa va spui, ca sa zic asa - un monstru d-asta de tspe etaje "inghite" o gramada de "furnici corporatiste". Care nu mai tin seama de ridicol, neputinta, umilinta si mai altele. Simturile (normale) sunt inlocuite de cele tipic - corporatiste . Nu ei ne imbie sa muncim, noi ii rugam sa ne munceasca. Nu ei lupta pentru eliminarea "individualitatilor" ci noi ii rugam sa ne "absoarba" in marea "masa" a spiritului ce "mana in lupta" intreaga firma....si pot continua...
Asa ca...liftu corporatist e un pas firesc. Urmeaza cafeaua corporatista - un pahar din care sa bem mai multi cate o gura (reducem timpul pierdut si cafeaua consumata), pixul corporatist (cand termini imi dai si mie ca am uitat sa pun virgulita la s) si, de ce nu, toaleta corporatista....unde...stiti si dvs. ce se intampla.
Succese nesperate....

Atacul "fantomelor"

2008-06-17T10:40:00.003+03:00

"Disperare...numele tau e...." / "Demagogie...numele tau e..". Si dai si lupta neicusorule. Priveam inainte de alegeri confruntarile dintre cei doi candidati la fotoliul de primar al bucurestenilor. Pe de o parte - tabara PSD/PNL/PC si alte initiale, pe de alta parte PD-L si cam atat. Acuze, nesimtire, demagogie, lipsa unor solutii concrete - toate isi gasisera locul in marea infruntare electorala.
De fapt, lupta se desfasura in alt plan - unul de culise, nevazut-neauzit. O lupta intre doua "fantome" care apareau doar asa cand simteau ca "reprezentantii" nu corespund sau pierd teren. "Fantome" care nu au limite cand vine vorba de interesul propriu si care incearca sa si mai dea una alteia cate o lovitura.
Despre cine este vorba? Iliescu si Basescu. "Polii" politicii romanesti contemporane. "Papusarii" infruntarilor politice.
Practic, "independentul" Oprescu si "buldogul" Blaga nu au fost nici un moment altceva decat "fatadele" unor lupte intre cei doi. A castigat Oprescu (Iliescu) batalia. Cum a castigat? Adoptand tactica basesciana a "pumnului ridicat si a zisului direct". A castigat adoptand "modelul cultural" (dupa cum excelent spunea un domn antropolog intr-o emisiune) atat de placut romanilor.
Cum ce model? Hai ca il stim toti - modelul lu' "ala care le zice domne direct", lu' "ala care face ca noi - nu e frica sa jigneasca si sa i trimita la origini...mama lor de hoti", lu' "ala care ne ia cu <>". Cine a zis asa? Ia revedeti declaratiile de "La independentu" sau "declaratiile" din parcare de la un Cash&Carry (inregistrate pe un telefon mobil). Asa-i ca acum stiti despre ce model vorbesc? Simplu nu?
NU va faceti iluzii. Razboiul continua - parlamentare, prezidentiale...ohooo...mai sunt. Ideea este sa ne trezim. Si sa-i oprim. Si sa-i penalizam. Cum? Prin vot, prin revolta prin ce doriti dumneavoastra. Pana nu e prea tarziu. Poate mai avem o sansa...desi, la ce sondaje se tot publica, nu prea pare.

Sesizarea "bunului-simt"

2008-06-10T14:52:00.001+03:00

Domnule Primar,

Am indraznit sa apelez la aceasta metoda de comunicare intrucat inca mai cred in “puterea cuvantului scris” (fie el si electronic).

Va scriu pentru a va semnala si a mai trage (inca o data) un semnal de alarma. Nu vreau sa va solicit nimic (cel putin material) – nu vreau loc de parcare, nu vreau butelie (ca sa parafrazez un slogan celebru),

nu vreau sa ma ajutati cu vreun contract. Tot ce vreau este sa va aduc la cunostinta lipsa de bun simt si mentalitatea total invechita (ca sa nu fiu mai dur) a angajatilor (functionarilor) dumneavoastra.

Ipoteza pentru toata aceasta sesizare are la baza o actiune desfasurata in cursul diminetii – impartirea unor locuri de parcare in Strada Frumusani. Nu este important specificul actiunii decat, poate, pentru a

“justifica” comportamentul functionarei care a reprezentat Primaria (deci, implicit, si pe dumneavoastra) la aceasta actiune. Doamna s-a recomandat “doamna Stan”, fara a prezenta un document justificativ (chiar si la

insistentele noastre).

Doamna Stan (!?) s-a comportat exact ca in feudalism – a impartit dupa bunul plac, a luat “atentii” – la inceput mai cu jena, apoi “cu ambele maini”-, ne-a tratat cand cu superioritate, cand cu condescedenta insa

niciodata (repet, niciodata) asa cum ar trebui – cu respect si amabilitate ca un adevarat functionar platit din bani publici.

Ca o paranteza, intregul proces se putea desfasura usor – nr de locuri x, numar de blocuri aferente y, imparteam x la y – rezulta un numar z de locuri per bloc si locatarii erau mai apoi invitati sa aduca o lista clara

cu alocarea locurilor de parcare.

Dar nu, functionarul Primariei a dorit sa ne arate “cine e seful” si din “marinimia” cui se obtin locurilor de parcare. Plus ca, probabil, a dorit sa confirme stilul “spagar” si “plin de pile” al functionarului public de care nu

reusim sa scapam. “ Aveti unspe locuri da doua le tineti pentru domnu X ca asa a zis sefu, si pentru doamna Y ca ma tot suna si e pacat.....aaa si unu pentru domnu (care tocmai daduse de o “cafea”).

Umilirea a fost totala – in speranta unui ravnit loc de parcare. Nimeni nu a sesizat contradictia totala intre statutul doamnei Stan (functionar public) si modul dumneaei de a se comporta (“stapan de mosie”).

Ce am dorit sa realizez cu acest mail?

Sa mai incerc (inca mai sper) sa trezesc un oarecare simt civic, alaturi de unul al datoriei fata de cetateni – atat pentru cei implicati (autoritati) cat si pentru noi cei care speram (inca) la “normalitatea” pe care am

observat-o in alte tari membre UE.

Nu inchei fara a va multumi ca ati avut rabdare sa cititi acest mail si fara sa sper ca veti face ceva in aceasta privinta. Stiu ca poate motivatia lipseste (nu mai candidati la primar in turul II – o motivatie extrem de

puternica in democratia noastra) – acesta fiind si motivul pentru care am pus “in copie” candidatii la fotoliul de primar precum si cateva redactii de ziar – dar sper ca, totusi, simtul datoriei civice (macar) sa lucreze.

Stiu ca este o lupta “grea” de dus cu tot acest aparat “functionaresc” si, mai ales, cu mentalitatea, insa nu mi-am pierdut speranta.

Va multumesc,

CATALIN – TEODOR DOGARU

Spectacolul Lumii

2008-05-15T17:40:00.004+03:00

Zilele trecute ..dupa ce a aruncat o privire "critica" asupra blogului...o prietena imi spunea..."Domne, tu chiar ai o problema cu metroul asta....". Oare chiar am? M-am tot gandit...si am ajuns la concluzia ca, de fapt, eu am o "problema" cu "spectacolul lumii" (daca se poate numi problema). Nu pot fara el (fara spectacol). Ma uimeste, ma nelamureste, ma oboseste, ma amuza, ma incita.....etc. Iar cum "vesnicul" metrou e un "mijloc" de baza in transportarea "muncitorimii" in fiecare zi ("muncitorime" din care fac si eu parte)...nu puteam ocoli "reprezentatiile zilnice".
Incercati sa "asistati" intr-o zi - dar ca la teatru. Adica fara sa va ganditi la grijile zilnice, fara alte "perturbatii"...
Timp de 10,20 de minute (cat mergeti) este absolut interesant (cel putin pentru mine) sa vezi tot acel "microclimat" - pentru ca, sincer, se creeaza unu (pornind de la caldura..si continuand cu varietatea hainelor.....etc) . O lume "alandala" (daca imi este permis)...o lume "cu legi proprii" care te irita, dar te si captiveaza, te atrage dar care iti si repugna...
Ce poate fi mai interesant decat "un amestec" antitetic - de bun si rau?....
Atunci sa fie asta obsesie (cum zicea prietena?)?
Poate da...poate nu...decideti si voi dupa ce "inspectati" metroul....

"Generatia kre"

2008-05-12T12:35:00.002+03:00

"...kre kred ca daca eu mi am kumparat lucrarea de licenta (sic!) nu merit sa am un job...come on ..get a life...o tara in kre toti fura...so get real..."
Asa suna o fraza "emisa" de una dintre colegele mele ceva mai tinere...care acum termina facultatea. O fraza "bilingva" ..ba nu "trilingva(!)" - intrucat anumite cuvinte nu apartin nici de limba romana nici de limba engleza" care denota o "bogatie spirituala" deosebita.
Tezaurul "messenger", dublat de "stilul pretios"...Cum care "stilul pretios" ? Foarte simplu - gentuta pe antebrat..aproape de cot..mobilul roz pe care mai avem si ceva manele...machiajul strident...hainele cu vedere la buric si pantaloni trei sferturi care nu acopera nici macar genunchiul bine daramite soldurile si ...restul...discutiile interminabile despre cluburi si baieti...stilul minimal atunci cand vine vorba de "job"...si enumerarea poate continua.
Revin, tezaurul "messenger", "stilul pretios", dispretul fata de corectitudine ("sunt o persoana descurcareata") - toate au un "fundament" special - degradarea morala a institutiilor ce ar trebui sa "educe" (scoala, liceu, facultate).
Sa nu uit - nu doar genul feminin este de blamat. NU. Imaginea unor pantaloni luati "para indarat" (citat dintr-un clasic), discutiile pline de "organe", nelipsitele manele combinate cu "talentele" de menestrel exersate pe scaunul vecinului de metrou sau pe barile masinilor - toate sunt apanajul "sexului tare dar tanar".
Revin ("again" - cum ar zice colega). Ce rost are sa pierdem noi timp pretios, sa folosim "manusitele mamicutii si ale taticutii", sa ne mai capatuim si cu o durere de cap doar pentru a face o lucrare pe care oricum "plictisitii" aia de profesori nu o apreciaza? Mai bine cumpar una "de 10", iau 7 (pe care oricum il luam - ca atat pot...) si, in timpul ramas, imi traiesc viata si ma relaxez.
Fura ei aia mari de sus (titluri de doctor ..nu o "parlita" de diploma) - doar nu ma pun eu contra curentului nu? ce pot schimba eu?
Buun. Dar ce fac in momentul in care altii afla si ma acuza? Sau in momentul in care angajatorul ma intreaba lucruri pe care ar trebui sa le stiu din facultate? eee...ce fac...lasa ..SAR CU GURA!
Imi acopar nestiinta si incultura prin scandal. Vechiul mod (imprumutat de la comunisti) de a ascunde lucrurile neplacute si chiar adevarul. Ma cert ("trilingv") si mizez pe spiritul de turma - mai sunt si altii in situatia mea. O generatie intreaga . Generatia "kre" vede scoala doar ca un loc de promenada, de etalare a ultimelor noutati din "fashion", un loc in "kre" sa iti verifici aptitudinile de bataus sau pe cele de "porno-star"..un loc de balacareala dar in "kre" trebuie sa mergem ca altfel "nu ne angajeaza astia si nu ne da bani".
Dar lasa...ca si de "astia" avem noi grija - ii pacalim noi cumva (zambim, tipam, urlam, acuzam si...in final..poate castigam). Iar pe aia "kre" ati invatat si nu ati furat, "kre" ati muncit si nu ati cumparat...o sa va reducem la tacere. Ca noi suntem multi...Multi da ...rai!

Inca o dovada...

2008-04-22T12:02:00.001+03:00

"Odată cu apropierea alegerilor, apar tot mai multe sondaje referitoare la şansele candidaţilor pentru Primăria Capitalei. Ultimele două, date publicităţii la începutul săptămânii, îi dau, fiecare, ca favoriţi ai cursei electorale la Bucureşti pe independentul Sorin Oprescu şi pe candidatul Partidului Democrat-Liberal, Vasile Blaga.(sursa Realitatea.net)"

Strategia functioneaza...

Unde's doi puterea creste...

2008-04-21T12:56:00.002+03:00

Ne apropiem de alegerile locale....un subiect fierbinte pe care nu il puteam rata. Deja toti stim ca (in ultimii ani cel putin) Bucuresti-ul a ales candidatul PD (cu PNL sau fara). De la Traian Basescu la Adriean Videanu, toti s-au bucurat de privilegiul de a conduce urbea cea mai mare din Romania.
In acelasi timp, PSD (FSN ...etc) a pierdut de fiecare data - doctorul Sorin Oprescu fiind "campion" la lupte pierdute.
Anul acesta se anunta insa ceva foarte interesant. Strategia (scenariul PSD) este unul de efect. Desi voi fi probabil acuzat de scenarita....asa ceva trebuie descris intrucat miscarea este una speciala.
Ce s-au gandit dumnealor? Daca nu am reusit sa castigam cu un singur candidat - hai sa "propunem" doi. Cum? veti intreba. Pai simplu - unul oficial - Cristian Diaconescu - si unul "independent" lansat cu "scandal"...ei da - doctorul Sorin Oprescu.
Nuuu....doctorul Oprescu a demisionat. Deja e satul...nu mai vrea sa mai auda ca ii se interzice sa candideze...el stie ca poate si poate ca si stie...tot scenariul.
Ia sa vedem: Cristian Diaconescu - un candidat sobru, fara antecendente de baron, educat etc. se preteaza la o lupta cu Vasile Blaga - candidatul PD-L cu sansele cele mai mari de a castiga. Dar nu e de ajuns. In ultimii ani (indiferent ca era vorba de referendum sau de alegeri) s-a observat un absenteism prelungit la vot si o indecizie clara a alegatorilor.
Un mare politician spunea ca, de fapt, voturile care conteaza sunt cele ale indecisilor pentru ca oricum sustinatorii vor vota sigur cu tine iar opozantii - normal - contra ta.
Si atunci, ce s-au gandit cei din PSD - ia stai sa "canibalizam" voturile dar intr-un mod in care sa ne ajute.
Avem 2 variante - fie Blaga si Diaconescu in turul 2, iar voturile (cred eu) destul de consistente pe care le va obtine Oprescu vor merge (evident) la candidatul PSD - si atunci rezultatul va fi incert. Nu vom mai avea o victorie fara dubiu a candidatului PD-L.
Fie Blaga si Oprescu in turul 2, iar, in acest caz, eu sincer cred ca Oprescu are mari sanse de castig. Si atunci, cum "va guverna" Bucuresti-ul din postura de independent?? Va da vina pe lipsa sprijinului politic in realizarea proiectelor ...bla bla...si "SURPRIZA" se va intoarce in PSD ca doar nu era omu sa nu si puna in aplicare proiectele pentru care a fost votat nu?
Ceea ce este si mai interesant - tot circul asta cu "demisionez...sa mi explice clar de ce nu pot candida...deja am multe semnaturi...etc" (Sorin Oprescu) sau "am incredere ca [domnul Sorin Oprescu] va lua cea mai buna decizie, am incredere in dansul este o persoana deosebita...dar noi am stabilit candidatul" (Mircea Geoana) - a pacalit toti analistii si a adus o publicitate electorala nescontata pentru PSD. Toti sunt invadati de "mila pentru ostracizatul doctor" - uite domne ce-i fac.....el vrea si nu l lasa...si e competent....(desi a condus doar un spital si a pierdut permanent orice batalie politica in care a fost implicat).
Ramane insa de vazut daca toata aceasta strategie (clara din punctul meu de vedere) va fi de ajuns pentru a invinge candidatul PD-L care, cred eu, are cel mai mari sanse de a castiga.
Oricum, trebuie felicitati pentru miscare. Se pare ca a avut succes.

Locul pe scaun (sau seara la metrou)

2008-04-11T17:21:00.002+03:00

O adevarata aventura. Mijlocul nostru de transport (cel de toate zilele) - metroul. Ramai uimit cata varietate (de indivizi, apucaturi, haine etc) poate exista intr-un spatiu totusi redus ca dimensiuni. Se creeaza chiar un "micro-climat" (ce aduce adeseori a jungla), guvernat de propriile legi, modeland chipuri si destine (cati dintre noi nu am suferit o "mica" trauma in inghesuiala) si aducand la lumina noi si noi obiceiuri si apucaturi nebanuite.
"baaaa, da dati baaa drumu la usa aia ca am abonamet, 'r-ati ai dracului; stam ca prostii (!) aci" se aude din multimea de oameni ce se inghesuie sa intre in statia terminala a unei dintre magistrale. In momentul in care esti deja pe scarile de la intrarea statiei (din exterior) - vrei nu vrei - intri. Fereasca Dumnezeu sa vezi un cunoscut si sa vrei sa iesi sa il astepti sau sa vorbesti cu el. Vei face "cunostiinta" cu mania pradatoare a celor ce refuza sa mai piarda macar 30 secunde doar pentru a merge normal.
Deci - intri (mai un cot, mai un branci) . Acum ai doua optiuni - de plastic si de carton. Cum adica, ma intrebati? pai- simplu. Abonamentele sunt de doua tipuri - de carton (vechile abonamente) si cele mai noi - din plastic (valabile si pentru autobuz, troleibuz etc).
Deci 2 optiuni. Daca "esti cartonat" - ai incurcat-o. O multime furibunda cauta ca "insetata" lacasul acela stramt in care sa "bage domne" cartela. Ce daca plateste, ce daca aduce profit unei "regii autonome" care niciodata nu a justificat castigurile (un fel de stat in stat)..ce daca.. Ca de fiecare data, platitorul, amaratul, nataraul care scoate banul va fi privit ca si cum ii se face un serviciu ca ii se permite sa foloseasca garnitura de metrou. SI acest lucru - normal - trebuie sa ii fie amintit permanet - cand se inghesuie la intrare, cand se inghesuie la metrou, cand cumpara cartela sau abonamentul (rar am vazut asemenea lipsa de bun simt din partea unui functionar) sau cand incearca sa afle informatii despre anumite rute (informatii ce ar trebui scrise clar intr-un anumit punct). Deci - asta daca esti "cartonat"
In cazul "plasticatilor" (mult mai putini deocamdata) - coada e ceva mai mica, insa, oricum, ai de lupta sa ajungi la automatul de validare. Hoarda cartonata nu permite accesul haitei plasticate (nici voit nici ne-voit) - "ce ..e smecheri?Sa stea si ei ce eu nu ma grabesc? daca eu am probleme toti trebuie sa aiba...nu?"
In sfarsit, intri, cobori treptele pana pe peron si rasufli ...sau nu. Evident, multimea din exterior se va regasi si in interior. Ce daca sunt 2 garnituri de metrou la capat? Ce daca s-a scurs intervalul (teoretic) maxim de 5 minute (anuntat cu fala de sefii metrorex)?
Cei doi "conducatori" de metrou aduca agale garnitura la peron, privind cu condescendenta multimea care da buluc ("vai ce needucati sunteti...") si intarind, inca o data, ideea de umilire totala a celor care le asigura salariul.
Odata "tras la peron", metroul deschide usile. E...din acest moment - legea junglei. Cei mai puternici rezista. Toti au o oboseala cronica (functionari, muncitori, studenti, copii) indiferent de sex si numarul de statii pe care il vor parcurge. Telul suprem - scaunul- reprezinta ultima reduta pe care, daca nu o cuceresti, vei fi un paria, un monument al batjocurii (pentru slabiciunea ta) la care toti ceilalti "asezati" vor rade sau vor clatina din cap - "esti slab taticu...slab rau; ce dracu - un loc pe scaun nu poti sa obtii. Pai ce pretentii sa mai avem de la tine?"
In momentul in care toate locurile sunt ocupate - totul revine cat de cat la normal. Poti urca fara frica si poti sa iti gasesti linistit un loc (in picioare) in fata unui "invingator". Evident (ca si dimineata) - apar ziarele poporului, "trioul intelectual" - le stiti si dumneavoastra..cele cu fete goale pana si in caseta in care este prezentata redactia.
Diferenta fata de dimineata este data, insa, de "parfum". Daca nimeresti intr-un vagon ocupat in intregime de diferiti indivizi certati cu apa si sapunul si care iubesc mahoarca...ai sansa sa uiti pe ce lume esti si sa cedezi nervos. Iar daca te-ai asezat langa ei (ocupand locul - ultimul liber) si obligand una dintre "oratanii" sa stea in picioare, vei fi acompaniat de priviri dusmanoase si aluzii in momentul in care, "verde de parfumul existent", te vei refugia in alt vagon - "stai ma gica jos ca tu ai muncit;ala sta da-l dracu si mai ia si bani..."
Statiile urmatoare se vor succede ametitor - printre anunturi seci ("va rugam permiteti inchiderea usilor" sau " intrucat statia Obor e inchisa circulatiei, trenurile nu opresc in aceasta statie" urmata de un "va cerem scuze" sictirit ) si priviri disperate ("ia uite ba, am urcat primu si nu mai e locuri").
Cobor in statia de destinatie si privesc agale, intrebandu-ma: Oare de ce nu sunt si eu in haita cuceritoare de scaune? Sa fiu atat de slab? De ce nu reusesc sa prind si eu - macar o data la saptamana - un loc astfel incat sa nu mai fiu etichetat "veriga slaba"?
Nu de alta...dar stiti ca, in natura, haita elimina componentele slabe...pentru a nu induce slabiciune si nu a ceda in fata inamicului ...

In viata ai parte si de moarte...

2008-04-07T13:03:00.002+03:00

O fraza fara sens - aparent. Dar, sambata a capatat unul. Am asistat la un eveniment nefericit. Un om in putere a cazut pe strada si a murit. Probabil stop cardiac, probabil avea antecedente, probabil... Probabil ce? de fapt totul se rezuma "simplu" - a cazut si a murit. Nu am asistat chiar la cadere, am ajuns cand deja era livid si fara putinta de "reintoarcere".
Nu voi incepe o discutie despre toti care se adunau fara a schita ceva, despre doi politisti de la "siguranta si incredere (!)" care erau total descumpaniti sau despre tanarul (probabil baiatul omului respectiv) care nu mai avea putere sa mai planga si sa mai strige de durere.
Doar voi spune - "a cazut si a murit". Viata s-a dus ca un balon de sapun. A plecat scurt, fara zbatere, fara chin si fara strigate (toti martorii au remarcat acest lucru). In ciuda efortului nostru - transport, spital etc - nu am mai schimbat nimic. Era clipa, era momentul sa "plece".
Nu stiu nimic despre viata acelui om (Dumnezeu sa-l ierte)...si nici despre antecedente (boli etc) sau probleme...eu nu am asistat nici la nasterea lui, nici la evenimentele "mondene" din viata lui (insuratoare, copii etc). Nu-i cunosc apropiatii si nu ma numar printre ei.NU.
Eu am fost doar la sfarsit. La sfarsitul unei vieti cu care nu am avut tangenta. Soarta a facut sa fiu acolo la finalul lui. Nu pare mare lucru....dar toti povestim insufletit cand asistam la o nastere, la un botez sau la casatorie (macar intamplator). Totusi, de "povestea" unui moment de tipul acesta ne creeaza insomnii si cautam sa o "ascundem" cat mai repede - sa uitam de ea. De ce?
De frica? Nu cred .... Repulsie ? Poate..dar putin probabil...Ca doar in viata ai parte si de moarte...
si atunci? de ce oare????

In metrou...dimineata

2008-03-27T14:30:00.002+02:00

Casc......ia uite ce curent e aici....vine metrouuu...sunt deja calcat pe picioare ("in picioare" nu prea au cum ca sunt prea mare)...repede....urc linistit - unul dintre conductori s-a dus sa ia un ziar (ala gratuit) si metroul "stationeaza 1 minut". Astept....sa se termine foiala - parca pe scaunu asta...nu hai mai in spate....baaaa vino baaa si tu acia...prostulee... - in sfarsit se aude oftatul general de satisfactie - sunt toti asezati. Ma asez...in fata in stanga in dreapta - aceleasi tip de ziare (chiar daca nu au aceleasi nume) - aceleasi stiri, aceleasi "vedete", aceeasi sani dezgoliti sau mai rau..."Atentie se inchid usile urmeaza statia Piata Unirii transfer la linia 1 si 3" Ce transfer?? eu nu vreau sa ma transfer nicaieri (poate acasa inapoi)....dar altii vor ..si dai si lupta - nu-l lasa sa iasa baaa ce are castile alea in urechi..ce e smecher? hai domne va rog mai inaintati mai in fata....atentie se inchid usile...si sa vedem daca poate hahah . "Va rugam permiteti inchiderea usilor, urmatorul metrou va sosi in statie in aproximativ 2 minute" - ei si ce daca...hai ca pleaca... Iarasi casc ..gura la cat de insensibili suntem la bataia de joc de peste tot (metrorex, borduri etc). In sfarsit - Pipera....baaa...coborati e capatu nu ati auzit...domnu mai folositi ziaru ala...atentie se inchid usile - urmeaza o noua zi de munca!

Parfumul florilor

2008-03-20T11:57:00.002+02:00

Deja este de notorietate scandalul bordurilor (votati...)...praf, strazi gaurite, muncitori care sunt cu ochii dupa fetele care trec pe strada, remarci suparate, praf, zgomot, inghesuiala...de toate. Peisaj cotidian foarte cunoscut tuturor (bucuresteni si numai).

Ce m-a socat insa - parfumul florilor din pomii care parca refuza sa se predea in fata unui oras betonat. Cais, mar, visin, etc - o betie a simturilor care m-a indemnat sa nu disper - dimpotriva sa sper ca poate o sa fie mai bine. Poate bataia asta de joc (cum ar fi bancute puse intr-un spatiu viran in mijlocul unei intersectii intens circulata) va inceta odata si odata. Poate lipsa de respect a "alesilor" - timp de 3 ani si 6 luni nu stii ca exista - iar in ultimele 6 luni de mandat isi aduc aminte de planurile lor de urbanism si de alte proiecte fantasmagorice - va inceta. Poate balacareala publica permanenta (din politica, din fotbal etc) se va opri. Poate...

Flori de cais, de visin, de mar de....toate ne pot ajuta (prin parfumul lor) sa nu disperam - si poate chiar sa speram...

Fucked-up (+16)

2008-03-12T21:42:00.002+02:00

Sa-mi fie cu iertare acest titlu, dar nu pot uita replica din "Legaturi periculoase" (al doilea daca nu ma insel...cu melodia de la the Verve-Bitter Sweet Symphony). Foarte buna...in context (va invit sa vedeti filmul ...nu vreau sa va stric placerea). Oricum, unul dintre personaje folosea acest "cuvant" pentru a defini starea emotionala a unui alt personaj. Ma obsedeaza aceasta "replica definitorie"( ca sa zic asa ) - nu stiu daca scenaristul si-a propus - insa mi se pare excelenta pentru a caracteriza, in anumite momente din viata noastra, starea noastra de spirit.
"Devastati" emotional, "imprastiati" spiritual, "distrusi" sufleteste... intr-un "cuvant" - FUCKED-UP!!
Parca nimic nu merge, totul este negru - depresie cat cuprinde.

De ce am spus toate astea...?? Doua motive:
1. Sunt impotriva "americanizarii" limbii de zi cu zi (limba romana este superba - nu zic asta ca sa arat ca sunt patriot ci chiar este) - insa trebuie sa remarc "suculenta" - fucked-up!! - cuvantului-expresie ...care este exceptia ce intareste regula.

2. Poate cateodata simtim nevoia sa ne exprimam simplu - asa ca va ofer alternativa unui discurs "plangacios" - fucked-up!!(spus cu naduf, cu pasiune....cu de toate)

Da... pe mine m-a ajutat aceasta "alternativa"...Sper ca si pe voi....

SPOR

Proprietate privata - visul

2008-03-03T10:46:00.003+02:00

De ce?

De ce nu putem sa i pedepsim pe cei care ne invadeaza visele fara acordul nostru?

Daca exista o lege care protejeaza intimitatea (spatiul intim) - de ce nu ar putea fi utilizata si ca instrument de protectie a visului? Nu este visul tot un spatiu intim? Nu este visul o "proprietate personala"?

Cu ce drept se insinueaza unul si altul in ceea ce ar trebui sa fie refugiul nostru intim pe timpul somnului? Macar sa intrebe ...sa ceara voie...sau, pur si simplu, sa "bata la usa" - "ne permiteti? ne dati voie sa intram ?"

Si, in plus, stau si cat doresc, nu vorbesc nici clar si, de cele mai multe ori, nici macar nu ofera concluzia vizitei : de ce? ce vor sau ce ar dori?

Imi rezerv dreptul de a nu mai visa (atat cat pot) si de a-i da in judecata...parca si vad sentinta: "Acuzatii au fost gasiti vinovati si trebuie sa ofere despagubiri victimei - sa ii pazeasca toate visele de alti intrusi asigurandu-i un somn dulce si sigur "

Ce ar fi??....

Analisti de meserie

2008-02-15T10:52:00.003+02:00

Cred ca au fost destule situatii intalnite de fiecare dintre noi in care diferiti "scriitori" (de bloguri, articole, carti etc) au publicat parerea lor "extrem de critica" la adresa noastra ( a romanilor in general). "Adevaruri" general valabile (in viziunea lor) - printre care: suntem slabi psihic, suntem hoti, trisori, mediocri si altele.
Oare chiar asa e? Sau chiar trebuie sa generalizam?

Nu vreau sa ma erijez in aparatorul "romanilor de pretutindeni", dar refuz sa fiu bagat "in aceeasi galeata". Eu si, probabil, altii asemenea mie.
Nu poti generaliza. EU chiar am invatat, macar refuz sa cred ca sunt mediocru, slab psihic nu sunt(em) - macar unii dintre noi...
Recunosc, asemenea tendinte - "de stat pe margine si dat cu pietre" aveam si eu. E cel mai simplu asa.
Dar ce ar fi sa mai si facem ceva? Sa incercam sa ne determinam copii sa faca mai multe teme, prietenii sa fie mai puternici (psihic vorbind) si tot asa?
ADEVARUL E CA E GREU SA TE IMPLICI si foarte usor sa stai pe margine si sa faci constatari.
Pana la urma nu trebuie "sa sacrifici o mana" ca sa simti diferenta - ci doar sa te implici.
Cam asta e...Succes.

Care este filmul vostru?

2008-02-13T17:09:00.002+02:00

Salu,

Dincolo de toate tehnologiile...pana la urma trebuie sa vedem si "viata". Si nu vreau sa ma lungesc in afirmatii inutile, ci voi incerca doar niste "pastile" din "propriul neuron".
Vreau doar sa atrag atentia sau sa distrag de la anumite lucruri ce ne inconjoara si pe care, in fuga noastra cotidiana, avem tendinta sa le ignoram.

Si, pentru inceput, voiam sa ne gandim, spre exemplu, care este filmul care ne reprezinta - film serial sau artistic, american sau indian - dar un film la care ne putem relationa atunci cand ne gandim la noi.

Poate nu ne putem hotara la unul sau poate nu exista vreunul (de care ne putem aminti "mai profund").

Ce ziceti? Care sa fie?

De inceput...

2008-01-23T16:33:00.000+02:00

Desi..la descriere am completat in engleza...suntem totusi romani.

Dialogurile le vom purta in romaneste...sau, cel putin, vom incerca.

Cam asta a fost de inceput.....happy globosfera......aaa blogosfera!

CATALIN-TEODOR